Deficitul de energie şi preţurile ridicate de pe piaţa internă au declanşat, în rândul furnizorilor, o adevărată vânătoare după electricitatea mai ieftină din import. Furnizorii interni privesc neputincioşi spre resursele ruseşti.
Exporturile şi importurile de energie au fost privite în România ca tranzacţii nu tocmai curate, fiind asociate fie cu vânzarea peste hotare a energiei ieftine, fie cu o concurenţă ce ar falimenta producătorii interni. O percepţie care, deşi avea anumite justificări în conjuncturile respective ale pieţei de energie, este în total dezacord cu principiile unei pieţe integral liberalizate. Crearea unei pieţe regionale de energie în sud-estul Europei presupune schimburi libere de energie între ţările din regiune şi atingerea unui echilibru din punctul de vedere al diferenţelor de preţuri între ţările din regiune. Directivele UE prevăd foarte clar eliminarea oricăror restricţii din calea schimburilor de energie electrică.
Până la acest moment, ţara noastră s-a evidenţiat ca un exportator net de energie. Din datele furnizate de Dispeceratul Energetic Naţional (DEN), soldul import-export s-a adâncit de la an la an pe fondul majorării exporturilor. Dacă în 2004 soldul era de 1.189 GWh în favoarea exporturilor, în 2006, exporturile au depăşit importurile cu 4.255 GWh.
Lucrurile tind să se schimbe în actuala conjunctură a pieţei interne, când producţia de energie hidro este redusă din cauza secetei, iar cea nucleară poate fi afectată dacă debitul Dunării nu va asigura necesarul de apă de răcire. Aşa se face că, în această lună, au existat zile în care cererea de energie electrică a depăşit oferta cu aproape 1.000 MW. Consecinţa directă – atingerea unor preţuri de închidere pe piaţa spot de 60-70 euro/MWh. Electrica a reuşit totuşi să găsească un debuşeu, importul de energie din Republica Moldova la preţuri mult mai avantajoase decât cele de pe piaţa internă. Începând de săptămâna trecută, Electrica importă energie pe linia de 400kV Isaccea-Vulcăneşti, în urma unui contract încheiat cu compania rusă Inter RAO UES (subsidiară a monopolului rus de electricitate Unified Energy System). Aceasta furnizează energia către Electrica de la centrala din Moldova. „Contractul se va derula pe o perioadă de 12 luni şi prevede un import fluctuant în funcţie de cerere. În medie, importul va fi de 70 MW, energia fiind furnizată într-o insulă de consum creată în zona Galaţi, Brăila“, a declarat Ioan Silvaş, director general adjunct al Electrica. Importul este limitat pe o „insulă de consum“ din cauza faptului că Moldova nu este conectată sincron la sistemul european al Uniunii Coordonatorilor şi Transportatorilor de Energie (UCTE). Importurile de energie dinspre sistemele ce nu fac parte din UCTE se pot realiza doar cu acordul acestei organizaţii şi numai limitat pe zone izolate de consum. Electrica a mai importat energie din Moldova şi în 2003 şi în 2004 în baza unor contracte încheiate pe câteva luni.
Un alt distribuitor care intenţionează să importe energie de la moldoveni este E.ON Moldova. „E.ON a trimis o scrisoare de intenţie prin care solicită să ştie dacă sunt probleme din punct de vedere tehnic pentru a realiza importul din Republica Moldova. Importurile ar urma să se realizeze prin cele două linii de 110kV Stanca-Costeşti şi Huşi-Cioara în insule de consum. S-ar putea importa astfel maximum 60MW pe ambele linii“, a declarat Octavian Lohan, director general al DEN.
Interconectările cu Estul ar majora achiziţiile
România a importat energie, de-a lungul timpului, de la toate ţările vecine, dar cele mai semnificative au fost cele realizate din Bulgaria, Ungaria, Ucraina („Insula“ Burstin care funcţionează sincron cu UCTE). „În 2006, s-au importat 710 GWh din Bulgaria, 893GWh din «insula» Burstin, 29GWh din Ungaria şi 3 GWh din Serbia“, ne-a explicat Sorin Pispiris, directorul sucursalei de măsurare OMEPA, din cadrul Transelectrica. Vârful importurilor din Bulgaria s-a realizat în 2004, la nivelul de 989 GWh, ne-a mai precizat Pispiris. Deşi în fiecare an s-a importat energie de la vecini, niciodată nivelul acestora nu l-a depăşit pe cel al exporturilor. Tendinţa schimbării balanţei schimburilor de energie în favoarea importurilor a început să se accentueze din acest an. Evoluţia schimburilor fizice de energie pe primele cinci luni din 2007, comparativ cu aceeaşi perioadă din 2006, arată o diminuare la jumătate a soldului importuri-exporturi. Dacă pe primele cinci luni din 2006 media exporturilor o depăşea pe cea a importurilor cu 571 MW, în 2007, această valoare a fost de 277MW. „Au existat chiar două luni, aprilie şi mai, în care România s-a poziţionat ca importator net de energie, valoarea exporturilor fiind depăşită de cea a importurilor“, ne-a declarat Lohan.
România ar avea numai de câştigat din intensificare schimburilor de energie, atât prin crearea unei presiuni asupra preţurilor producătorilor interni, cât şi prin veniturile asigurate din tranzitul de energie. În condiţiile unui deficit acut de energie în întreaga zonă sud-est europeană şi, implicit, a unor preţuri ridicate, România ar putea să cumpere energie ieftină din Ucraina şi Rusia în cantităţi mai mari, cu condiţia ca infrastructura de transport să fie dezvoltată.
