Importurile falimenteaza producatorii de fructe

Societatea Compactfruct din Lipova, judetul Arad, isi are originile in fosta Statiune de cercetari pomicole, unitate care inainte de 1989 detinea 3.500 hectare de pomi fructiferi. Dupa retrocedare, 130 de hectare au fost preluate de catre fosti angajati ai statiunii pentru a o transforma intr-o investitie rentabila. Numai ca lucrurile au mers cat se poate de greu. ,,Anul acesta, am obtinut 40 de tone de afine, dar ce folos daca n-am unde sa le vand?”, a spus Ioan Bulzan, fost specialist la statiune, in prezent asociat Comfruct. Explicatia o da tot el: ,,Pai, cum sa ne putem noi valorifica produsele, cand toata piata e invadata de fructe din Turcia si Grecia?”. Problema este generala, majoritatea producatorilor stau cu marfa in depozite in asteptarea unui miracol. “Eu, unul, clachez! Am 200 de tone de mere pe stoc si umblu prin fiecare magazin sa le vand. si ce ma sperie foarte mult este ca sunt printre cazurile fericite. Se poate si mai rau…”, a spus Vasile Robu, producator de mere din Cluj.

Pretul la care este vandut marul de catre producatori este intre 6.000 si 10.000 de lei vechi kilogramul. Pe piata insa il gasim cu 12.000 pana la 16.000 lei kilogramul, iar diferenta de pret este rareori investita in pomicultura. “Cei care ne iau recolta si o distribuie in tara isi pun un pret dublu pe produse, si asta pentru ca piata le permite. Ar trebui sa fie o structura de piata in care marfa sa mearga direct in depozite, apoi sa se vanda la bursa”, a spus Robu. Distribuitorii spun ca nu fac altceva decat sa se conformeze cerintelor din piata. Consumatorii prefera fructele aratoase, frumos ambalate, pretul nefiind factorul decisiv in cumpararea lor. Astfel, cu toate ca de multe ori fructele din import sunt la preturi mai mari, distribuitorii prefera sa le cumpere din strainatate, pentru ca au siguranta calitatii lor. “Livezile sunt la pamant in tara, calitatea fructelor este mai mult decat indoielnica, iar conditiile de furnizare sunt groaznice. Daca cel din strainatate iti da un produs de calitate, ambalat cum trebuie in ladite, normal ca preferi sa-l iei de acolo, chiar daca uneori pretul este mai mare”, spune Andrei Stan, directorul executiv Interfruct, firma de distributie fructe. De altfel, si producatorii de conserve sunt nevoiti sa recurga la importul de fructe. Conform acestora, cantitatile oferite de catre producatorii din tara sunt insuficiente si nici calitatea marfii livrate nu este corespunzatoare. “Noi avem nevoie de 100 de tone de fructe pe an pentru a produce cantitatea dorita. Din pacate, din tara nu putem lua decat 20-30 de tone, din cauza ca livezile sunt pe duca. s-apoi, majoritatea producatorilor s-au obisnuit sa trimita ce-i mai rau la conserve”, a spus Florin Preoteasa, directorul Alex-Star, producator de conserve fructe si legume.

Daca producatorii agricoli au intrat intr-o perioada neagra a afacerilor, fabricile de conserve si distribuitorii o duc foarte bine, situatie reflectata si de cifre. La fructe proaspete, diferenta intre importuri si exporturi este uriasa in favoarea primelor, pe cand la categoria fructe conservate sau semiconservate, raportul este invers. Fructele aduse pe piata provin atat din tarile mai “ieftine”, precum Turcia sau Grecia, cat si din Uniunea Europeana. Un motiv invocat de comercianti se refera la sistemul de depozitare. Cu mari carente in Romania, acest sistem avantajeaza, mai ales pe timp de iarna, producatorii din strainatate.

Turcia, pe de alta parte, este celebra pentru masurile de sustinere a exportatorilor de produse agricole. La noi, Ministerul Agriculturii incearca sa recupereze cumva decalajul prin stimulente financiare atent controlate, un exemplu fiind subventiile de 80 de miliarde de lei vechi aprobate in primavara acestui an.

Importam de zece ori mai multe fructe proaspete decat exportam

2003

(mii euro)