Politica actuala de stabilire a preturilor la medicamente limiteaza investitiile in industria farmaceutica din Romania.
Pana la sfarsitul lui 2001, toate fabricile producatoare trebuie sa obtina certificatul de buna fabricatie(GMP). Costul total al investitiilor necesare pentru a ajunge la standardele de calitate impuse de GMP este de peste 300 de milioane de dolari. In Romania, din cele 66 de unitati producatoare de medicamente, doar opt au obtinut pana acum GMP. Industria romaneasca de medicamente, desi cantitativ detine peste 60% din piata, valoric reprezinta mai putin de 45%.
La actualele preturi ale medicamentelor – mult mai ieftine decat cele din import – fabricile autohtone nu pot face fata necesarului de investitii pentru obtinerea GMP. Legislatia in vigoare face o discriminare neta intre modul in care se stabileste pretul pentru medicamentele din productia interna si cele din import. De la inceputul acestui an, producatorii si importatorii sunt obligati sa obtina avizul Oficiului Concurentei (OC) pentru orice crestere de preturi. Aceasta masura a fost luata tocmai pentru ca scumpirea medicamentelor sa nu depaseasca inflatia. Cum asupra preturilor de import OC nu poate interveni prea mult, atunci politica de protectie sociala a guvernului este aplicata pe seama producatorilor interni. Autoritatile controleaza preturile medicamentelor romanesti, in schimb importatorilor nu li se cer informatii despre preturile de productie ale medicamentelor aduse in tara. Producatorilor romani li se accepta cu greu majorari ale preturilor, chiar daca ele sunt determinate de investitiile realizate tocmai pentru imbunatatirea calitatii medicamentelor. In schimb, medicamentele din import intra in vama cu preturi deja umflate. „Nu se cunosc preturile de productie ale medicamentelor din import. Ele intra in vama cu pretul de factura, dupa ce trec pe la mai multi intermediari”, a declarat Nicu Tanase, seful OC.
De fapt, aici este buba. Majoritatea importatorilor care folosesc aceasta tactica aduc in Romania medicamente generice scumpe (celor care le-a expirat dreptul de proprietate intelectuala si industriala) care pot fi produse si aici. „Fabricile romanesti au capacitatea sa acopere tot necesarul de medicamente generice”, sustine Simona Raicu, director la Departamentul de Inspectie Farmaceutica din cadrul Agentiei Nationale a Medicamentului. Pe de alta parte, concurentii fabricilor romanesti pe piata medicamentului sunt firme puternice din punct de vedere financiar, care de fapt stau in spatele importatorilor si care pompeaza sume importante in promovarea propriilor marci. Asa se explica si faptul ca multi medici romani se orienteaza cu precadere catre medicamentele straine atunci cand prescriu retetele catre bolnavi. Fie ei direct interesati, fie din convingerea ca acestea sunt mai bune calitativ sau mai eficiente.
Politica de preturi aplicata discriminatoriu de Guvernul Romaniei nu poate duce decat la limitarea profiturilor si implicit a productiei industriei interne de medicamente, lasand astfel loc importurilor scumpe.