Pare incredibil, dar producatorii autohtoni de vinuri au ajuns sa importe sticle pentru imbuteliat licoarea bahica. Aceasta in contextul in care industria romaneasca de sticla se apropie de colaps si mai multe contracte de privatizare ale marilor intreprinderi sunt anulate. Bem vin romanesc din sticle facute la Paris. Nu e nici o gluma. Cei mai multi producatori de vinuri din Romania spun ca peste 30% din sticlele utilizate provin din importuri. “Sticla pe care o folosi
Pare incredibil, dar producatorii autohtoni de vinuri au ajuns sa importe sticle pentru imbuteliat licoarea bahica. Aceasta in contextul in care industria romaneasca de sticla se apropie de colaps si mai multe contracte de privatizare ale marilor intreprinderi sunt anulate.
Bem vin romanesc din sticle facute la Paris. Nu e nici o gluma. Cei mai multi producatori de vinuri din Romania spun ca peste 30% din sticlele utilizate provin din importuri. “Sticla pe care o folosim la imbutelierea vinului pe care il producem, poate va surprinde, dar o aducem din multe tari europene. Este vorba de Italia, Bulgaria, Germania, Franta, precum si Cehia. Astfel, acoperim 35-45% din necesar si este vorba de milioane de sticle, daca tinem cont de faptul ca peste 2,8 milioane de sticle de vin merg exclusiv in tara”, spune Titi Babusanu, director de marketing la Vinia SA. si cei de la Cotnari spun ca o buna parte din necesarul de sticle e adusa de la peste 1.000 de km departare, mai exact de la vecinii nostri bulgari.
De ce? Primul lucru la care se uita orice comerciant este raportul calitate-pret. “Atat calitatea sticlelor importate, cat si pretul de achizitie sunt foarte convenabile. Preferam astfel sa aducem de peste hotare, in contextul in care producem anual noua milioane de sticle cu vin”, spune Laurentiu Anghel, director de marketing la Cotnari SA. Specialistii mai spun chiar ca sticlele de vin aduse din strainatate au anumite tratamente speciale impotriva ultravioletelor, proceduri care nu se fac nicaieri in Romania.
De altfel, reprezentantii producatorilor de vinuri spun ca piata romaneasca a sticlei e “la pamant”, mai ales ca acum nu se mai poate vorbi decat de un singur producator care mai activeaza pe piata. Mai exact, este vorba despre Stirom SA, care a rezistat datorita infuziei de capital asigurata de grecii de la Youla Group. “Sticla de la noi e de calitate precara si niciodata nu vine cat ai nevoie sau la timp”, este de parere directorul de marketing de la Vinia.
Statul nu s-a dovedit un bun administrator nici al acestei industrii. Nici in incercarile de a privatiza cele 33 de societati lasate mostenire de regimul comunist nu au avut mai mult succes. “Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) a privatizat toate aceste societati, insa in timp au fost reziliate 13 contracte de privatizare pentru 11 societati. Dintre acestea, trei au fost reprivatizate: Sticla Onesti, Sticla Turda si Cristiro Bistrita. Rezilierile s-au facut deoarece societatile care au achizitionat pachetul majoritar de actiuni nu au putut respecta termenele pentru angajamentele investitionale ce trebuiau realizate”, afirma Mioara Iordache, director in cadrul AVAS. Din datele Institutului National de Statistica reiese clar ca in 2004 productia din acest sector a scazut cu 10%, ajungand la 130.000 de tone de sticla. si e vorba de sticla bruta.
Un alt motiv care a condus la “caderea” acestui sector este si cresterea puternica a tarifelor la utilitati. “Lovitura de gratie au primit-o la sfarsitul anului 2004 si in cursul anului trecut cand aceste intreprinderi, care exportau 98% din productie, au incheiat contractele externe la un curs valutar de peste 42.000 de lei/euro, iar valoarea monedei europene ajunsese la doar 35.000 de lei”, a explicat Maria Danciulescu, directorul Organizatiei Patronale din Industria Sticlei si Ceramicii Fine (STICEF). Potrivit datelor STICEF, anul trecut alte doua fabrici mari si-au inchis portile, iar altele au suportat pierderi de aproape 20 de miliarde de lei vechi. Daca tragem linie, acum in Romania mai putem vorbi de doar 18 intreprinderi carora li s-au pus calificativul de “functionabile”, dar care mai mult consuma decat produc.
Profit mai pot obtine doar acele firme mici care au inceput sa se deschida incepand cu 1990, si care si-au specializat foarte mult productia. “Este vorba despre 200 de mici intreprinderi care produc in special articole decorative fabricate dupa tehnologia Galle, Daumme, Nancy sau Schneider. Aceste mici ateliere se pot mentine deoarece produsele au valoare adaugata mare si 80% se exporta pe pietele Uniunii Europene, in Statele Unite, Japonia, Canada si chiar Australia”, a adaugat directorul STICEF.
Investitorii straini dovedesc curaj si se incumeta insa sa vina in Romania si sa investeasca in industria sticlei. Nume mari, precum Saint-Gobain sau OMCO Romania, au investit sume importante si arata, cu cifre, ca “nu se taie in cioburi”. “Am inceput timid pentru a tatona posibilitatile pietei romanesti. Desi avem mai putin de un an de la infiintare, am rulat deja sute de mii de euro. Numai in primele trei luni am avut o cifra de afaceri de 100.000 de euro. Momentan, avem doar 40 de angajati, dar vor fi 150 pana la finele anului. Producem exclusiv pentru piata externa, de la sticle normale la sticlute pentru parfumuri”, spune Carmen Balan, administratorul OMCO Romania, firma cu capital belgian. Asa cum spun si analistii din piata, “mamutii” din industria sticlei nu mai pot fi resuscitati, intrucat implica cheltuieli foarte mari. Viitorul e al firmelor mici care isi specializeaza productia si o adapteaza la nevoile partenerilor externi.
200 de milioane de euro
La atat este evaluata valoarea productiei romanesti de sticla, care a scazut anul
trecut cu 10%, ajungand la 130.000 de tone