Din 2011, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) va opera cu un nou concept: situaţia fiscală personală care ar trebui să reflecte raportul dintre veniturile declarate şi cheltuielile făcute de o persoană fizică.  Dacă diferenţa dintre acestea va depăşi 10%, dar nu va fi mai mică de 50.000 de lei, atunci posesorul averii va trebui să justifice provenienţa banilor sau a patrimoniului.
În cazul în care  explicaţiile nu vor fi convingătoare, suma va fi impozitată cu 16%.
Teoretic, noua prevedere din Codul fiscal, care urmează să fie detaliată în normele de aplicare, după o consultare cu specialişti din ţări în care funcţionează un sistem asemănător, ar trebui să ia în vizor veniturile nedeclarate, adică cele obţinute pe căi legale, dar sustrase de la taxare.  Veniturile nedeclarate, cu surse ilegale, ar trebui să facă obiectul confiscării, aşa cum reglementează deja legislaţia în vigoare. Numai că declaraţiile oficiale sunt ambigui. Premierul Emil Boc a vorbit despre impozitarea veniturilor „a căror natură este necunoscută“, iar ministrul de finanţe, Gheorghe Ialomiţianu, a arătat că „toate persoanele care nu şi-au declarat veniturile, iar în momentul controlului nu pot demonstra natura acestora vor fi impozitate cu 16%“. Ambele afirmaţii fac trimitere la veniturile ilicite.
Prin urmare, demarcaţia dintre legal şi ilegal este greu sesizabilă în cuvintele autorităţi­lor şi, din acest motiv,  interpretările   pot fi diferite.
„Dacă admitem faptul că există persoane care afişează o avere ce nu poate fi justificată, atunci, în opinia mea, avem de-a face cu venituri ilicite, venituri care, conform legii evaziunii fiscale, ar trebui confiscate în totalitate. Impozitarea veniturilor ilicite cu numai 16% îmi sună a amnistie fiscală“, spune Gabriel Sincu, partener Mazars.
Legiferarea veniturilor ilicite
„Şi mie mi se pare o legiferare a veniturilor ilicite, mai corect spus, nedeclarate. Eu înţeleg că textul de lege a avut în vedere venituri de natură legală, dar sustrase de la impozitare. Pe de altă parte, am auzit şi opinia că nu este o amnistie fiscală deoarece nu exclude aplicarea prevederilor legale care reglementează impozitarea veniturilor nedeclarate“, este de părere Dragoş Pătroi, specialist al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu atribuţii în investigarea financiară.
Deocamdată, textul de lege este ­inaplicabil. Normele ar trebui să creeze cadrul precis de impozitare. Tocmai de aceea, esenţial va fi modul în care vor fi estimate veniturile şi cheltuielile prin cele trei metode indirecte de verificare.
„Eu nu am cunoştinţă de existenţa unor programe intense de pregătire în acest domeniu, aşa cum s-au făcut în alte state. Şi nici nu pot fi de acord cu ideea de câştigare a experienţei pe seama contribuabilului persoană fizică“, consideră Ionuţ Simion, partener PwC, potrivit căruia, „practica celorlalte state a arătat că utilizarea acestor metode, fără o pregătire prealabilă atentă, a făcut ca instanţele judecătoreşti să fie sufocate de cazuri de folosire abuzivă a metodelor“.
Potrivit lui Dragoş Pătroi, acum, prin noile prevederi, se creează „terenul fertil“ pentru aplicarea metodelor indirecte de control. „Dacă ai obţinut venituri anuale de zece lei, dar bunurile dobândite sunt de 12 lei şi justifici diferenţa prin faptul că ai vândut o maşină cu trei lei, având în vedere că venitul din vânzarea maşinii nu se declară şi nu se regăseşte în nicio situaţie fiscală, fiind neimpozabil, Fiscul poate zice OK sau poate zice că maşina valora de fapt un leu şi rămâne o diferenţă de un leu pe care nu poţi să o justifici, ca atare o impozitează“, exemplifică Dragoş Pătroi.
Calea spre abuzuri
Cât de eficiente vor fi aceste metode în combaterea evaziunii fiscale şi pentru colectarea de sume suplimentare la bugetul de stat se va vedea numai în practică. Numai că, aşa cum avertizează specialiştii, Fiscul trebuie să fie foarte profesionist în aplicarea lor pentru a nu genera efecte adverse.
„Să nu uităm că metodele indirecte nu sunt în întregime corecte, sunt extrem de costisitoare în aplicare şi, de aceea, trebuie să fie utilizate numai în cazuri în care există indicii importante din care rezultă că persoana fizică şi-a diminuat în mod semnificativ baza impozabilă. De aceea, pentru a fi eficiente, metodele indirecte trebuie să fie aplicate cu cât mai mare precizie, să nu fie o simplă estimare de venituri“, explică Ionuţ Simion.
Normele de aplicare a acestor prevederi ar urma să fie emise la sfârşitul lunii, aşa cum a declarat preşedintele Fiscului, Sorin Blejnar. Experţii în drept şi fiscalitate aşteaptă să vadă cum vor fi formulate acestea, întrucât Codul fiscal nu conţine deocamdată decât unele principii referitoare la impozitarea averilor nejustificate. O părere răspândită este că această reglementare, pe lângă interpretările şi riscurile pe care le induce pentru contribuabilii persoane fizice, ar fi, mai degrabă, un gest politic. Depistarea şi sancţionarea evazioniştilor avea deja un cadru legislativ. „În opinia mea, sume semnificative la bugetul de stat nu va aduce. Rămâne o singură variantă: o lovitură de imagine, prin care să arătăm Europei, supărată pe noi pe problema corupţiei, că încercăm să facem ceva“, crede Gabriel Sincu.
De altfel, impozitarea averilor este una dintre condiţiile incluse în acordul cu Fondul Monetar Internaţional, din vara anului trecut.
Avem patroni foarte bogaţi care, în decursul ultimilor ani, au omis în mod deliberat să-şi înregistreze veniturile. (…) Aceşti oameni sunt ţinta noastră, pe aceşti oameni intenţionăm să-i impo­zităm în perioada următoare.
Sorin Blejnar, preşedinte, ANAF

Cum va afla Fiscul veniturile reale?

Va folosi trei metode indirecte de stabilire a veniturilor şi cheltuielilor unei persoane:

Metoda sursei şi cheltuirii fondului. Metoda constă în compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile realizate în perioada supusă verificării.

Metoda fluxurilor de trezorerie. Metoda constă în analiza conturilor bancare şi a fluxurilor de numerar pentru a stabili mişcările de disponibilităţi băneşti şi asocierea acestora cu sursele de venit şi utilizarea lor.

Metoda patrimoniului. Metoda constă în determinarea venitului impozabil pe baza creșterii valorii patrimoniului net al unui contribuabil pe parcursul unui an fiscal. Creșterea sau descreșterea valorii patrimoniului net se determină prin compararea valorii patrimoniului net la începutul perioadei cu cea de la sfârșitul perioadei.