România a pierdut 20 de locuri în ultimii cinci ani, la capitolul Plata taxelor din raportul Doing business 2011, realizat de Banca Mondială şi PwC.
Conform datelor analizate în raport, regresele sunt cauzate de înrăutăţirea procedurilor şi sarcinilor administrative. În vreme ce nivelul total de taxare ca pondere în profitul comercial al unei companii medii (însemnând profitul realizat înainte de plata taxelor, conform clasificaţiilor Fondului Monetar Internaţional) a scăzut cu 4% în ultimii cinci ani, de la 48,9% la 44,9%, efortul administrativ al companiilor a crescut semnificativ. Dacă în 2007 raportul arăta că o firmă medie trebuia să facă 89 plăţi de taxe, impozite şi contribuţii într-un an, în 2011 va avea 113 plăţi. În consecinţă, odată cu înmulţirea formularisticii – declaraţii fiscale şi ordine de plată – a crescut şi numărul de ore irosite pentru îndeplinirea acestor obligaţii administrative: de la 198 la 222, în ultimii cinci ani.
România vs Suedia
„Faptul că România ocupă poziţia 151 în raport, fiind cel mai slab clasat stat al Uniunii Europene, are drept cauză şi lipsa unui sistem electronic operaţional de depunere a declaţiilor fiscale şi de plată a taxelor.  În plus, alte state au realizat reforme ale sistemelor fiscale anul trecut, astfel încât poziționarea lor s-a îmbunătăţit“, explică Daniel Anghel, partner PwC.
Completarea a numeroase ordine de plată, înregistrarea într-o multitudine de conturi a plăţilor, depunerea declaraţiilor pe hârtie în locul înregistrării electronice sunt puncte slabe ale României. O comparaţie între Suedia, ţara membră UE cu cele mai puţine plăţi anuale, şi România arată că taxarea muncii este cea mai spinoasă problemă.
„Unele economii, cum este cea a Suediei, impun o singură contribuţie socială atât pentru angajat, cât şi pentru angajator pe un singur document de plată. În altele, sunt mai multe contribuţii diferite. De exemplu, România are şapte astfel de contribuţii“, precizează raportul.
Codaşa UE
Comparând numărul total de taxe pe care le are de plătit o companie medie pe an, România depăşeşte media europeană, având 17 tipuri de taxe diferite, din care şapte sunt pe muncă. În UE se plătesc în medie 11 tipuri de impozite, iar în lume, doar nouă. Pentru cele 17 tipuri de taxe, o companie românească trebuie să facă 113 plăţi pe an, din care 84 sunt pe muncă, impozitul pe venit şi contribuţii însemnând şapte taxe lunar. Alte 12 plăţi pe an (una pe lună) sunt pentru TVA şi patru (una pe trimestru) pentru impozitul pe profit. Încă 13 plăţi sunt pentru alte opt impozite.
Reforme în lume
„Dacă, până acum un an, România se clasa sub media europeană în ceea ce priveşte timpul necesar pentru calcularea, depunerea declaraţiilor şi plata taxelor, câteva modificări legislative efectuate anul trecut au făcut ca numărul de ore să crească de la 202 ore, în ediţia anterioară, la 222 de ore, ceea ce reprezintă chiar media statelor UE. Majorarea numărului de ore poate fi pusă pe seama introducerii unor reglementări mai anevoioase pentru contractele de muncă, precum şi pentru plata impozitului pe profit“, spune Daniel Anghel.
Pe de altă parte, raportul arată că taxarea ridicată a muncii este o caracteristică a UE, media fiind  de 28,4% din profitul comercial, în timp ce la nivel mondial este de 16,2%. În România, taxarea muncii reprezintă 32,3% din profit şi 72% din totalul taxelor plătite de o companie medie. 
Deşi impozitul pe profit şi cel pe venit din România sunt printre cele mai mici din UE, nivelul contribuţiilor pe muncă ridică nivelul general de taxare ca procent din profit la 44,9%, uşor peste media UE, care este de 44,2%. Prin urmare, avantajul cotei unice păleşte din cauza contribuţiilor mari. Nereuşind să se plaseze nici măcar din punctul de ­vedere al cuantumului taxelor pe primele locuri în UE, România pierde foarte mult în clasamentul general atunci când se ia în calcul corvoada administrativă.  Coborârea pe cel mai slab loc al clasamentului în UE este cauzată nu doar de greșeli, ci şi de lipsa reformelor. Potrivit Băncii Mondiale, 60% dintre cele 183 de state cuprinse în raport au îmbunătăţit  sistemul de taxare în ultimii şase ani, atât din punct de vedere administrativ, cât şi al nivelului de taxare.

Majoritatea reformelor au vizat completarea declaraţiilor fiscale şi plata electronică a taxelor, impunerea unei taxe pentru o bază unică de impozitare, precum şi taxe mai mici aplicate la baze de impozitare lărgite.