Raportul de ţară publicat de Comisia Europeană arată că inegalitatea oportunităților persistă în educație, asistență medicală și acces la o protecție socială decentă, iar zonele rurale sunt afectate în mod disproporționat. Acoperirea teritorială a serviciilor sociale existente este foarte inegală și nu este corelată cu nevoile comunităților.

Inegalitatea în termeni de venit și ratele sărăciei rămân printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană. Peste 3,9 milioane de români suferă de lipsuri materiale severe, iar mai mult de 1.5 milioane de români câștigă sub 3 euro pe zi. Oportunitățile sunt inegale, în multe privințe. Nivelurile ridicate de sărăcie sunt asociate cu șomajul ridicat, gradul scăzut de educație, transmiterea sărăciei de la o generație la alta, iar disparitățile regionale sunt importante. Ponderea copiilor care trăiesc în sărăcie (4 din 10) este una dintre cele mai mari din UE. Starea socioeconomică afectează în mare măsură performanțele elevilor, reducând astfel potențialul de creștere economică al României.

Nivelul relativ redus al limitelor veniturilor fiscale diminuează capacitatea României de a soluționa problemele de inegalitate în termeni de acces la serviciile sociale prin redistribuire sau prin finanțare publică. În plus, structura fiscală actuală se bazează substanțial pe impozitele pe consum (TVA), care au o capacitate de redistribuire redusă. Impozitarea muncii se numără printre cele mai puțin progresive din UE, măsurată ca şi diferența dintre povara fiscală relativă între veniturile mici și veniturile mari.

Economistul șef al Băncii Mondiale pentru Europa și Asia Centrală, Hans Timmer, a afirmat încă din 2018 că „Guvernul României ar trebui să regândească întregul său sistem de protecție socială, deoarece tinerii nu găsesc nicio formă de protecție în mecanismul actual, iar autoritățile ar trebui să ia în considerare și trecerea de la cota fixa de impozit pe venit la un impozit progresiv”.

Cred că obiectivul nostru ar trebui să fie să aducem impozitarea progresivă a muncii la nivelul mediu al UE, vizând veniturile foarte mari. Însă, trebuie să protejăm puterea de compărere a românilor care muncesc in corporații sau în sistemul public. Keynes spunea că pentru a creşte consumul, respectiv pentru a favoriza creșterea economică, trebuie să existe o taxare mai agresivă a veniturilor mai ridicate.

Impozitarea progresivă ar conduce la o creștere a ratelor de impozitare şi a veniturilor fiscale ceea ce ar contribui la creșterea capacitații Guvernului României de a soluționa problemele de inegalitate în termeni de acces la serviciile sociale prin redistribuire sau prin investiții publice. Astăzi, România se clasează printre ultimele locuri din UE în ceea ce privește gradul redus de colectare al veniturilor fiscale, care se bazează pe rate de impozitare scăzute (16% pe profit, 5% pe dividende, respectiv de 19% la TVA). O revizuire a impozitelor legate de mediul înconjurător şi o impozitare diferențiată progresivă a capitalurilor, a pensiilor mari, a proprietățile imobiliare şi a veniturilor obținute de marile companii din România ar fi benefică. Din punct de vedere al numărului, mai puțin de 1% din companiile din România generează mai mult de 70% din PIB-ul din ţara noastră.

Guvernul României ar trebui să stimuleze finanțările în zonele rurale şi în orașele de provincie pentru a asigura accesul uniform la centre de îngrijire comunitară de calitate şi la o educație de calitate. Accesul la expertiză pentru a atrage şi a monitoriza proiectele finanțate din fonduri europene este mai redus în zonele rurale, astfel rolul Guvernului în a aduce fonduri este fundamental. Însă, România se află astăzi printre ultimele locuri din UE în ceea ce privește ponderea veniturilor bugetare colectate ca şi pondere din PIB.  Astfel, cred că evaziunea fiscală ar trebui redusă prin asprirea sancțiunilor fiscale. De asemenea, este important să fiscalizăm economia subterană şi să revizuim excepțiile la impozitare stabilite prin lege.

Observ în spațiul public sloganul „să creștem productivitatea pentru a reduce sărăcia în mod sustenabil”. Însă, productivitatea este o consecință a unor investiții publice făcute de statul român în infrastructură, în educație sau în cercetare, productivitatea nu este o variabilă pe care guvernul sa o modeleze în mod direct. Astfel, sistemul de impozitare progresivă aduce resurse bugetare suplimentare pentru finanțările atât de necesare în zonele rurale şi în orașele de provincie din ţara noastră.

Cred într-un parteneriat între stat şi sectorul privat pentru a încuraja investițiile publice şi productivitatea. De asemenea, cred că guvernul ar trebui să creeze instrumente financiare extrabugetare pentru a mobiliza capitalul privat în finanțarea proiectelor de interes public. În spatele acestor instrumente financiare va fi statul român în parteneriat cu instituțiile financiare internaționale, iar acest lucru ar putea fi un motiv de garanție pentru investitorii privați în a investi în proiecte de interes public în care în mod normal nu ar fi investit datorită lipsei de încredere.

“People who know little are usually great talkers, while men who know much say little.” “Oamenii care știu puțin sunt de obicei mari vorbitori, în timp ce oamenii care știu multe spun puține” ― Jean Jacques Rousseau, Emile; or, On Education (1762)

Despre autor

Mihai Precup este partener şi membru în comitetul de investiții al unui fond de private equity cu filiale în Luxembourg şi Bucureşti. Mihai este un bancher experimentat în domeniul investițiilor și al dezvoltării, cu o carieră de excepție în Luxemburg și Franța. Pentru 5 ani, el a fost lector asociat la Universitatea Sorbona în Paris unde a predat un curs de Politici Monetare şi un curs de private equity. Mihai Precup a absolvit un program de doctorat în private equity care a fost desfăşurat în cotutelă între Universitatea Paris 1 Panthéon Sorbonne şi Universitatea din Timișoara. De asemenea, Mihai a absolvit programul de licență al Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi a urmat un masterat în inginerie financiară la Universitatea Paris 1 Panthéon Sorbonne. Timp de câțiva ani, a fost consilier al vicepreședintelui Băncii Europene de Investiții, responsabilitățile sale fiind legate de Europa de Sud-Est (Grecia, Cipru, Bulgaria, România și FYROM). În această calitate, a sprijinit finanțări în valoare de peste 10 miliarde de euro pentru a sprijini dezvoltarea proiectelor publice şi a companiilor locale. Mihai Precup are legături extinse cu lumea financiară și de afaceri la nivelul UE și nu numai, și este pasionat de dezvoltarea pe termen lung a României.