România oferă oportunităţi de afaceri imobiliare şi prin gradul redus de impozitare a schimbului de proprietăţi. Belgia este ţara europeană cu cea mai ridicată fiscalitate în domeniu.
Faptul că nivelul de trai al românilor a crescut nu mai este o noutate, iar acest lucru se observă şi în preocuparea unora pentru achiziţionarea de proprietăţi în zone recunoscute ca extrem de pitoreşti. Astfel, românii au început să-i concureze pe britanici la achiziţionarea de case în Bulgaria, iar cei cu venituri mari şi foarte mari au fost molipsiţi de febra cumpărăturilor imobiliare în Grecia. Mai mult, în străinătate lucrează, în prezent, oficial, circa două milioane de români care, încurajaţi de câştigurile bune, pot să se orienteze către imobile atât din România, cât şi din ţările unde sunt rezidenţi. Agenţiile imobiliare n-au pierdut oportunitatea. „Aveam deja mulţi clienţi străini, în special din Spania, Irlanda, Israel şi Grecia. În consecinţă, ne-am gândit ca şi românii de acolo să aibă informaţii despre piaţa imobiliară de acasă. De aceea, am deschis birouri care să promoveze oferta din România. Primele oraşe sunt Barcelona şi Madrid. Vor urma în curând Dublin, Atena, Lisabona şi Tel Aviv“, spune Cristina Roşca manager în cadrul agenţiei imobiliare RealTime.
Dar unde este mai avantajos să cumperi o proprietate, în România sau în străinătate? Exceptând preţul de cumpărare diferit în fiecare ţară, aici intervin şi taxele impuse de statul respectiv, care se plătesc prin intermediul birourilor notariale, plus, evident, comisioanele intermediarilor. Conform unei analize realizate de compania imobiliară Nai Property Partners, în ceea ce priveşte impozitarea unei tranzacţii, statul român este unul dintre cei mai îngăduitori „perceptori“ europeni, cu un nivel de taxare de maximum 3%, spre deosebire de ţări precum Italia, unde firmele plătesc un impozit de 20% din valoarea tranzacţiei, iar persoanele fizice, 10%. În Grecia, impozitul este de 11%, iar în Ungaria gradul de taxare ajunge până la 10%, în funcţie de vechimea şi durata de deţinere a proprietăţii. Aşadar, deşi în ţara vecină casele sunt, în unele cazuri, mai ieftine decât cele de pe piaţa românească, impozitele aplicate ridică serios preţul, putând determina un eventual cumpărător să renunţe la achiziţie. În Bulgaria, deşi unii experţi nu sunt foarte convinşi de calitatea ofertei, preţurile sunt mai mici decât la noi, iar impozitele se înscriu cam în aceiaşi parametri ca în România.
Marea Britanie: preţuri mari, taxe mici
Cel mai mic nivel de impozitare imobiliară este în Marea Britanie, ţară ce reprezintă mai degrabă o destinaţie de afaceri. Aici, cei care achiziţionează un imobil cu o valoare sub 500.000 de lire sterline (circa 750.000 de euro) nu plătesc taxe, acestea fiind aplicate doar pentru sume mai mari şi reprezentând 4% din valoarea tranzacţiei.
Şi Spania a devenit o ţintă pentru românii cu putere financiară, dornici să aibă o reşedinţă de vacanţă într-o ţară cu un potenţial turistic remarcabil. O investiţie imobiliară în ţara lui Cervantes şi Real Madrid, pe lângă preţurile destul de mari cerute pentru un metru pătrat construit (pot ajunge şi la 5.000 de euro), implică şi achitarea unor impozite către stat de 7% din valoarea tranzacţiei. Asta înseamnă că pentru o unitate locativă cumpărată cu 300.000 de euro, se plăteşte un impozit de peste 21.000 de euro. Dacă adăugăm şi valoarea comisioanelor pentru agenţia imobiliară, care sunt de până la 5%, descoperim că achiziţionarea unei astfel de proprietăţi înseamnă deja achitarea în plus a aproape 40.000 de euro, şi aceasta fără taxele notariale care, la fel ca în România, sunt la înţelegerea părţilor.
Surprinzător de ieftină este Turcia, unde taxarea unei tranzacţii este de doar 1% din valoare, iar comisionul agenţiei este de maximum 3%. O situaţie asemănătoare găsim şi în Danemarca. Administraţia daneză reţine, prin intermediul notarilor, un impozit de doar 0,6%, comisionul intermediarului fiind cuprins între 1% şi 3%. La celălalt capăt al clasamentului de eficacitate a unei tranzacţii imobiliare din punctul de vedere al sumelor ulterioare de plată, se află Belgia unde impozitarea pentru un imobil nou este de 21%, iar cele vechi sunt taxate cu 12,5%.
Din datele Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, în România, în primele şase luni ale acestui an, numărul tranzacţiilor imobiliare înregistrate a fost de 227.235, de peste şapte ori mai mare faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.
Foarte important este şi faptul că o tranzacţie imobiliară supusă impozitării nu reprezintă doar o vânzare, ci este orice act prin care se transferă dreptul de proprietate asupra imobilelor (vânzare-cumpărare, donaţie, schimb, contract de întreţinere etc).
