Vistierul regelui Ludovic al XIV-lea definea operaţiunea de taxare ca fiind asemănătoare cu jumulirea unei gâşte: trebuie să obţii cât mai multe pene cu cât mai puţine sâsâieli din partea celui taxat. Atracţia taxelor mai mari pentru bogaţi (ipotetic aducătoare de „pene“ multe) îşi are obârşia în vremuri imemoriale, iar România n-a dus niciodată lipsă de oameni care se cred Robin Hood. Jefuirea, „în numele poporului“, a baronului pe cal cu punga de galbeni a fost înlocuită cu propuneri de taxe aplicate bogaţilor. Poporul înfometat vrea sânge! Propunerile de tip Robin Hood vin, în primul rând, de la stânga. PSD a propus revenirea la impozitarea progresivă, uitând că domnul Tănăsescu a fost primul care a propus cota unică de 19%, în 2004 – aducând nişte argumente foarte solide. În 2005, ca urmare a introducerii cotei unice, sumele din impozitul pe profit au crescut, nu au scăzut. Un alt exemplu: un deputat PSD propune un impozit automat de 0,5% din avere pentru cei care au peste 500.000 de euro. Dacă s-ar aplica, să vedeţi câte soacre şi mătuşi s-ar îmbogăţi peste noapte cu fix 499.000 de euro, pentru a scăpa de impozit! Există însă şi propuneri tip Robin Hood venite de la dreapta. Asociaţia Oamenilor de Afaceri a propus un impozit suplimentar în domeniul energetic. O propunere similară adusă în 1991 în faţa Congresului American a fost taxată de Alan Greenspan drept „marxistă“. În România, ne putem întreba cel mult dacă companiile din acel domeniu plătesc o redevenţă corectă. Ministrul transporturilor a propus şi el o taxă, nematerializată până acum, pentru maşinile de lux, „ca să geamă ăştia cu Q 7“. Ce te faci, însă, că în România se cumpără Rolls Royce-uri în leasing? Taxele mecanice aplicate bogaţilor nu vor rezolva toate găurile bugetare pe care le avem, dar s-ar putea să mai răcorească o populaţie la limita răbdării. Este greu de explicat că atunci când cresc taxele există nişte bani şifonaţi în afara ţării care stau cuminţei, netaxaţi, în conturile din Elveţia. Este la fel de greu de explicat că evaziunea fiscală s-ar putea să crească, astfel că nu vom încasa neapărat mai mult. Sunt mulţi care încearcă să tragă mai multă apă din fântână cu o găleată găurită. Ce ar putea face, totuşi, Fiscul? În loc să impoziteze în plus, trebuie doar să impoziteze de prima dată. Există câteva state, ca SUA sau Marea Britanie, în care cei care deţin averi substanţiale trebuie să facă dovada, printr-un control amănunţit, că averile dobândite au fost obţinute în urma unor activităţi impozitate deja. În caz contrar, se aplică din oficiu impozitul minim pe întreaga avere care nu are dovada impozitării. În România, prevederea legală că necompletarea corectă a declaraţiilor fiscale reprezintă infracţiune este un bau-bau care nu mai sperie pe nimeni. Iată o temă de meditaţie (propusă de FMI) pentru fiecare politician care se crede Robin Hood!
Impozitul de tip Robin Hood
11 iunie 2010, 00:00
Ultima modificare în 11 iunie 2010, 03:00
Vistierul regelui Ludovic al XIV-lea definea operaţiunea de taxare ca fiind asemănătoare cu jumulirea unei gâşte: trebuie să obţii cât mai multe pene cu cât mai puţine sâsâieli din partea celui taxat. Atracţia taxelor mai mari pentru bogaţi (ipotetic aducătoare de „pene“ multe) îşi are obârşia în vremuri imemoriale, iar România n-a dus niciodată lipsă de oameni care se cred Robin Hood. Jefuirea, „în numele poporului“, a baronului pe cal cu pun
Etichete: actualitatea
Publicat in categoriile: Știri de ultimă oră
Ne puteți urmări pe Facebook, Telegram sau pe Google News
Publicat in categoriile: Știri de ultimă oră
Ne puteți urmări pe Facebook, Telegram sau pe Google News
Pentru comentarii sau drept la replică, ne puteți contacta pe pagina noastră de Facebook