Afacerile mici au câteva opţiuni de a evita impozitul forfetar: schimbarea formei de organizare, suspendarea sau dizolvarea. Acestea au însă costuri şi rezolvă doar parţial problema.

Forţate să plătească statului cel puţin 2.200 de lei pe an – în cazul în care cifra de afaceri este mai mică de 52.000 de lei -, micile firme vor încerca să caute alternative pentru a-şi putea continua afacerea. Deşi consideră că impozitul în sine nu ar trebui neapărat să ducă la faliment, experţii în fiscalitate arată că majorarea poverii fiscale, într-un context economic dificil, ar putea crea premisele închiderii multor companii. Impozitul forfetar va fi obligatoriu, începând cu 1 mai 2009, pentru toate firmele. Vor continua să plătească impozit pe profit de 16% doar societăţile care datorează statului o sumă mai mare decât nivelul impozitului forfetar care i-ar reveni, conform grilei de venituri, şi persoanele juridice străine. Iniţial, Ministerul de Finanţe propuse o listă de domenii în care ar fi urmat să se aplice impozitul forfetar, care a fost însă eliminată din actul normativ publicat în Monitorul Oficial. Noile prevederi sunt modificări la capitolul impozitului pe profit şi, prin urmare, nu îi afectează pe cei care desfăşoară activităţi independente şi plătesc impozit pe venit. Astfel, persoanele fizice autorizate (PFA) vor putea plăti 16% din venitul real, însemnând diferenţa dintre venitul brut şi cheltuielile de­duc­tibile. De aceea, PFA este prima variantă pe care o iau în calcul micile firme pentru a-şi continua activitatea într-un regim fiscal mai permisiv. Aceasta este însă valabilă doar pentru companiile care au un singur angajat, iar principalul deza­vantaj este plata contribuţiilor de asigurări. „PFA poate fi luată în calcul numai împreună cu o simulare a costurilor aferente contribuţiilor. Altfel, schimbarea de regim poate avea rezultate neaşteptate în ceea ce priveşte eficientizarea costurilor“, explică Ana-Maria Miron, partner NNDKP-Consultanţă Fiscală. Schimbarea formei de organizare în PFA comportă limitări şi riscuri. „O astfel de decizie nu poate fi luată doar din perspectivă fiscală. Mai mult decât atât, în lipsa unei stabilităţi a cadrului de reglementare, nu este exclus ca, în perioada următoare, să fim martorii unei schimbări şi pe această nişă“, avertizează Raluca Cojocaru, Tax Corporate Manager, Deloitte.

Închidere, reorganizare sau mutare fictivă

Trecerea de la microîntreprindere la PFA presupune închiderea celei dintâi, temporar sau definitiv. Totodată, acest transfer de activitate înseamnă costuri cu taxele şi tarifele la Registrul Comerţului şi la Administraţia Fis­cală. Înregistrarea unei PFA costă în jur de 400 de lei, inactivarea so­cie­tăţii circa 150 de lei, iar dizolvarea acesteia aproximativ 500 de lei.

„Suspendarea temporară a ac­tivităţii se poate realiza pe o perioadă de maximum trei ani, după care este obligatorie reluarea activităţii“, precizează Luminiţa Ristea, expert Consulting R.

În cazul în care ajung la concluzia că impozitul forfetar le va afecta serios derularea afacerii, acţionarii pot decide să închidă definitiv societăţile, luând decizia de dizolvare voluntară cu lichidare. „În această situaţie trebuie avută în vedere nu doar componenta de cost, ci şi cea de timp, pentru că procedura lichidării este una de durată, cu un control fiscal prealabil“, spune Ana-Maria Miron.

Pe de altă parte, ordonanţa de ur­genţă a Guvernului nu este clară în privinţa  societăţilor inactive, neexistând nicio precizare că acestea nu ar plăti impozitul forfetar. Experţii în fiscalitate arată că ar mai fi necesare lămuriri, prin normele de aplicare a ordonanţei, şi cu privire la firmele nou înfiinţate şi la cele care nu au înregistrat venituri în anul fiscal anterior. „Probabil nicio firmă nu se află în situaţia de a nu fi înregistrat venituri. Chiar dacă nu au înregistrat venituri din exploatare, au cel puţin venituri financiare – dobânzi la conturile bancare, indiferent cât de mici, sau diverse venituri excepţionale, cum ar fi dividendele“, arată Raluca Cojocaru.

O altă opţiune ar putea fi relocarea afacerii într-o ţară în care fiscalitatea este mai scăzută decât în România. Exemplul cel mai invocat este Bulgaria şi datorită vecinătăţii. Veniturile obţinute ar trebui însă să fie suficient de mari ca să merite atât efortul, cât şi cheltuielile cu înfiinţarea unei firme în Bulgaria sau în altă ţară. În acelaşi timp, ar trebui studiată atent legislaţia fiscală pentru a nu apărea surprize neplăcute.

„Mutarea fictivă poate avea efecte adverse, dacă ţinem cont de prevederile din Codul fiscal, conform cărora rezidenţa fiscală (care determină locul impozitării) este determinată, printre altele, şi de locul efectiv de desfăşurare a activităţii. De exemplu, o societate înregistrată în Bulgaria, a cărei activitate este desfăşurată integral/parţial în România, prin intermediul unui sediu fix/persoane dependente poate fi considerată ca având un sediu permanent în România şi impozitată aici“, precizează Ana-Maria Miron.

Evaziunea ar putea creşte

Propus ca pârghie de scoatere la lumină a veniturilor negre, impozitul forfetar are un nivel rezonabil, susţine ministrul finanţelor, Gheorghe Pogea, care afirma că o firmă incapabilă să dea cel puţin 500 de euro la stat ar trebui să se închidă. În schimb, calculele contabililor arată că impunerea sumei minime de 500 de euro dovedeşte că Finanţele au pornit de la prezumţia că o firmă are venituri ascunse de cel puţin 50.000 de euro. Această cifră nu este realistă, în condiţiile economice actuale, pentru o mare parte dintre micile firme.

Pe lângă dificultăţile pe care le creează firmelor, impozitul forfetar nu va avea efectul scontat nici pentru buget. Anunţat ca măsură de combatere a evaziunii fiscale, impozitul forfetar este, până la urmă, „o măsură care să compenseze diminuarea veniturilor bugetare în condiţiile unei scăderi a afacerilor şi, implicit, a profiturilor“, după cum a declarat ministrul finanţelor, Gheorghe Pogea.

Specialiştii în fiscalitate anticipează că măsurile Finanţelor ar putea avea un efect contar.

„Ca de atâtea ori în România, cei care vor fi penalizaţi vor fi tot contribuabilii oneşti, căci ceilalţi vor dispărea în economia subterană sau vor continua să raporteze cifre false fără să păţească nimic“, apreciază Raluca Cojocaru de la Deloitte.

Până cel târziu la 1 mai, când va intra în vigoare noul impozit, Finanţele trebuie să publice şi normele de aplicare care ar trebui să explice unele dintre prevederile neclare în acest moment şi care ar putea fi interpretate în defavoarea firmelor de către angajaţii administraţiilor financiare.

«Nu pot să cred că o firmă poate intra în faliment din cauza introducerii impozitului minim. Vă asigur că nu vor fi falimente din acest punct de vedere»
Gheorghe Pogea, ministrul finanţelor

185.000 de firme se estimează că vor plăti impozitul forfetar cel mai mic, de 2.200 de lei, potrivit Ministerului Finanţelor

Cum sunt afectate firmele

Cititorii Capital au fost invitaţi să arate, în ediţia online, cum le va afecta afacerea impozitul forfetar. Redăm unul dintre comentarii, trimis de Adrian C.

„Am o afacere din 2008 , cu obiect de activitate vânzarea online de produse naturiste. Realizez în medie în jur de 15.000 de euro pe an cifră de afaceri. Fiind plătitor de impozit pe venit, deşi la început am mers în pierdere, a trebuit să plătesc impozitul. Am trei mari probleme cu acest impozit:
1. Pentru cei care plătesc impozit pe venit (nu contează câte cheltuieli ai şi dacă eşti  în pierdere), acest impozit nu are logică.
2. Eu, la o cifra de 15.000 de euro plătesc impozit forfetar de 1.000 de euro, ca şi unul cu o cifră de 50.000 de euro. Păi e normal şi corect? El câştigă de trei ori mai mult ca mine şi plăteşte impozit la fel ca mine.
3. Din grila de impozitare veţi observa că cel mai mult plătesc firmele mici. Ne lovim de aceeaşi situaţie care durează din ‚89 încoace, firmele mari stau bine mersi…“