O situație similară o întâlnim și în cazul noului impozit pe construcții (introdus prin OUG 102/2013 pentru modificarea și completarea Codului Fiscal), cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2014.

Odată cu instituirea acestei noi obligații de plată în rândul contribuabililor, autoritățile fiscale își vor îndeplini, probabil, unul dintre obiectivele propuse (lărgirea bazei de impozitare astfel încât să se genereze bani suplimentari la bugetul de stat), însă modul de abordare a noului impozit este ușor neclar, dacă facem o analiză amănunțită a noilor modificări aduse Codului Fiscal. Totuși, sperăm că, odată cu publicarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor respective, anumite aspecte vor fi elucidate.

Din analiza textului de lege referitor la noul impozit pe construcții, observăm că sfera de impozitare este destul de largă, atât în ceea ce privește contribuabilii, cât și în ceea ce privește construcțiile ce vor face subiectul impozitării. Prin urmare, pentru o determinare cât mai corectă a obligației de plată aferentă acestui nou impozit, este util de parcurs următorul flux logic de etape:

•    Indentificarea contribuabilului obligat la plata noului impozit
Obligația plății impozitului pe construcții nu revine tuturor persoanelor, ci, de principiu, cade în sarcina persoanelor juridice, așa cum sunt expres detaliate în Codul Fiscal (cu anumite excepții, cum ar fi instituții publice pentru care efectul aplicării noului impozit ar fi fost nul, sau asociațiile, fundațiile, etc, care desfășoară activități de interes general și nu o activitate economică).

În cazul leasingului financiar, respectiv al celui operațional, obligația plății impozitului pe construcții revine în sarcina utilizatorului, respectiv a locatorului – în acest caz, legea nu menționează expres că impozitarea ar fi doar la nivelul persoanelor juridice, lăsând loc pentru interpretări.

•    Stabilirea tipului de construcție subiect de impozit
Noul impozit se aplică asupra categoriilor de construcții prevăzute în grupa 1 din Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe (aprobat de Hotărârea Guvernului nr. 2139/2004, cu modificările ulterioare). Din analiza acestor categorii se observă o paletă generoasă de construcții, ceea ce denotă o proporție mare de domenii ce vor fi afectate, precum agricultură, energie, telecomunicații, etc.

Prin urmare, majoritatea contribuabililor ar trebui să facă o analiză internă asupra tipurilor de construcții pe care le dețin, pentru a analiza în ce măsură sunt afectați de noul impozit.

•    Stabilirea valorii construcțiilor asupra căreia se va aplica cota aferentă impozitului pe construcții
Noile reglementări prevăd o cotă de 1,5% aplicată asupra valorii construcțiilor existente în patrimoniu la data de 31 decembrie a anului anterior, evidențiată contabil în soldul debitor al conturilor corespunzătoare construcțiilor. Totuși, contribuabilii trebuie să aibă în vedere că din această valoare se exclud anumite categorii expres menționate în Codul Fiscal, iar în anumite situații este necesară prezentarea documentației care atestă comunicarea valorii către proprietar.

Din reglementările aferente bazei impozabile, sesizăm următoarele:
a)    dorința autorităților de a acoperi golurile din buget într-un termen scurt, având în vedere că, pentru stabilirea bazei impozabile impusă pentru acest nou impozit se vor lua în considerare valorile construcțiilor la data de  31 decembrie 2013, neexistând, practic, un răgaz oferit contribuabililor de a gestiona mai bine situația patrimonială, precum și alegerea unei valori cu impact fiscal mai puțin împovărător;

b)    pe de altă parte, având în vedere că anul 2013 nu s-a încheiat, unii contribuabili ar avea posibilitatea să opteze pentru alternative de diminuare a valorii înregistrate în soldul debitor (de exemplu, încetarea unor contracte de leasing sau chiar vânzarea anumitor construcții), tocmai pentru a diminua un impact fiscal negativ (și nu numai) în anul 2014;

c)    noțiunea de „construcții existente în patrimoniu” nu este clar definită și, pe cale de consecință, ar putea fi interpretat că include atât construcțiile pentru care contribuabilul are un drept de proprietate, cât și cele pentru care există alte drepturi, de exemplu drept de folosință (bineînțeles, exceptând situațiile în care construcțiile sunt supuse impozitelor și taxelor locale pentru evitarea dublei impozitări ce ar avea un impact negativ – fiscal și nu numai- la nivelul unei companii, având în vedere sumele semnificative înregistrate în contabilitate în aceste situații).

•    Stabilirea tratamentului fiscal al cheltuielii privind impozitul pe construcții
Contribuabilii obligați la plata noului impozit beneficiază de deductibilitatea cheltuielii privind impozitul pe construcții la calculul impozitului pe profit.

•    Respectarea termenelor de plată și raportare
Contribuabilii trebuie să se asigure că vor calcula și declara noul impozit până la data de 25 mai, inclusiv, a anului pentru care se datorează impozitul, având posibilitatea achitării în două tranșe egale (până la datele de 25 mai și 25 septembrie, inclusiv).

Declarația de raportare nu a fost încă publicată (fiind așteptată în perioada imediat următoare), astfel încât vom vedea cu ce aspecte procedurale vor trebui să se mai confrunte contribuabilii.

În concluzie, modalitatea de creștere a veniturilor la bugetul statului ar trebui realizată în așa fel încât sistemul de taxare să nu fie îngreunat, ci mai degrabă să existe o simplificare, astfel încât contribuabilul să poată fi eliberat de o eventuală povară fiscală ori de procedurile administrative.

Articol realizat de Ana-Maria Graure,
Tax Manager Accace

Acest articol a apărut în ediţia print numărul 1 a revistei Capital din săptămâna 6-12 ianuarie 2014