Decizia fostului Parlament de a adopta legea impozitului specific în turism și alimentație publică este cel puțin controversată. Pe lângă că principiul predictibilității nu a fost respectat – legea, apărută în octombrie 2016, fiind în vigoare încă din 1 ianuarie 2017 -, nici măcar normele de aplicare nu au fost publicate. Cert este că nu s-au făcut calcule pentru a vedea ce impact bugetar va avea o asemenea măsură și nici nu s-au identificat riscurile la care sunt supuse unele businessuri din domeniu. Toate acestea lasă impresia ori că avem de a face ori cu amatorism legislativ, ori cu o lege cu dedicație.
Cum arată cifrele
Conform Oficiului Național al Registrului Comerțului, în România au depus situațiile financiare pentru anul 2015 peste 660 de mii de companii. Dintre acestea, exact 33.250 de companii au ca activitate principală unul dintre cele opt coduri CAEN referitoare la turism și alimentație publică trecute în legea impozitului specific. Foarte important, dintre ele, doar 5.819 ar plăti noul impozit, deoarece restul sunt microîntreprinderi, iar legea nu are efect asupra lor. E drept, mai trebuie precizat că numărul firmelor care trebuie să-și schimbe modul de a-și calcula impozitul este un pic mai mare, aici intrând și companiile plătitoare de impozit pe profit care au trecute ca secundar cel puțin unul dintre cele opt coduri CAEN şi desfăşoară activităţi în domeniu. Cele peste 5.800 de companii au avut, în total, o cifră de afaceri de 9,67 miliade de lei (aproape 2,2 miliarde de euro) şi un profit total de 982 milioane de lei (peste 220 mil. euro). Prin urmare, impozitul pe profit pe care l-a încasat statul de la aceste firme în 2015 este de aproximativ 157 de milioane de lei (35 mil. euro). În acest timp, cele 27.430 de microîntreprinderi care au cele opt coduri CAEN au înregistrat o cifră de afaceri cumulată de aproape 5,3 miliarde de lei (circa 1,2 miliarde de euro) şi un profit total de 549 mil. de lei (123 mil. euro). Însă, cum acestea au plătit impozit pe venit (3% în 2015), la stat s-au virat 159 de mil. lei (35,7 mil. euro). Cu alte cuvinte, microîntreprinderile din aceste domenii, deşi au avut aproximativ jumătate din cifra de afaceri şi profitul celorlalte companii, au plătit mai mult la bugetul de stat. Plecând de la această observaţie, putem să ne facem o idee despre cum va resimţi bugetul de stat schimbarea regulilor jocului în domeniu. Iar, la o primă vedere, putem chiar să sperăm că veniturile la buget vor creşte. Impozitul specific, un impozit forfetar, este foarte uşor de colectat de către stat şi se aplică şi companiilor care înregistrează pierderi. Iar, în aceste domenii, sunt multe companii pe minus, datoria totală a acestora ajungând la sfârşitul lui 2015 la peste 480 de milioane de lei. Prin urmare, acestea suma ar trebui să crească. “Prin faptul că este o formă evoluată a impozitului forfetar, se achită la buget o sumă de bani în contul acestui impozit și de cei ce nu fiscalizau deloc veniturile, lucru ce poate avea efecte benefice pentru buget. Însă fenomenul apreciat de specialiști este că legea favorizeză societățile mari. Desigur, conform noțiunilor legale, impozitul specific nu se achită de microintreprinderi. Astfel vor fi situații cand un mare operator economic plătind impozitul specific, achită sume comparabile cu cele plătite de o microîntreprindere”, arată consultantul fiscal Adrian Benţa.
Cum se calculează impozitul specific
Pentru restaurante, formula de calcul pleacă de la un impozit standard de 1.400 de lei la care se adaugă mai mulţi coeficienţi. Primul este o variabilă în funcţie de rangul localităţii, cel mai mic fiind pentru cele situate în comune, de 3, iar cel mai mare fiind în Bucureşti, în zona centrală (zona A), unde este 17. De altfel, Capitala este cea mai scumpă localitate, pe treapta a doua aflîndu-se opt oraşe. Apoi se adaugă o variabilă în funcţie de suprafaţa utilă a restaurantului. Calculul pentru un restaurant cu suprafaţă utilă de 30 de metri pătraţi, aflat în zona centrală a Bucureştiului, arată că impozitul anual va fi de aproximativ 2.500 de euro. Iar dacă barurile, cluburile şi restaurantele plătesc, de regulă, sume de ordinul câtorva mii de euro anual, hotelurile pot ajunge la sume de ordinul zecilor de mii de euro. Pentru unităţile foarte profitabile, noul impozit se poate dovedi o mană cerească, dar, pe cei care înregistrează pierderi, acesta poate să îi împingă direct în faliment.
O lege alambicată
Legea impozitului specific nu are încă norme de aplicare. La o primă vedere, nu este încă foarte grav, pentru ca declararea vectorului fiscal se face până în 31 martie 2017, iar plata primului impozit este scadentă în 25 Iulie 2017. Totuşi, o serie de companii, mai ales acelea care au pe lângă unul dintre cele opt coduri CAEN şi alte obiecte de activitate ce nu intră în sfera impozitului specific, nu prea ştiu cum vor trebui să procedeze. Teoretic, vor plăti impozit specific pentru o parte a businessului, iar pentru restul vor achita impozit pe profit. “Ajungi la această opinie după ce citești de mai multe ori prevederile de la art. 10 alin. (3) din Lege. Desigur, dacă citești de mai multe ori întreg paragraful normativ, poți să ajungi la mai multe opinii – nu este o lege grozavă din punctul de vedere al clarității textului normativ”, semnalează Adrian Benţa. Pentru antreprenori asta înseamnă lipsă de predictibilitate, care poate să le aducă, în final, pierderi însemnate. “Situația fiscală este însă mult mai gravă, pentru că a intervenit și OUG nr. 3/2017 ce modifică Codul fiscal și majorează plafonul de venituri la microîntreprinderi la 500.000 Euro”, explică Adrian Benţa, care mai precizează că dispozițiile ordonanţei de urgenţă intră mai repede în vigoare, aşa că „din 01.02.2017 multe societăți din sfera acestui impozit vor opta pentru a fi microintreprinderi, având în vedere că noul plafon este generos”. Prin urmare, conform consultantului fiscal, după trecerea la categoria de microîntreprindere a majorităţii celor 6.000 de companii, vom vedea că în sfera impozitului specific vor rămâne puține firme. Prin urmare, impactul bugetar nu ar fi prea mare. “Este evident că firmele mari, ce achită impozit specific, vor plătii sume mai mici decât dacă ar fi achitat impozit pe profit de 16%. O parte din sume vor fi compensate și de scoaterea la lumină a celor ce în mod fraudulos ascundeau profitul”, completează Adrian Benţa.
Jumătatea goală a paharului
Ce spun antreprenorii din această industrie despre impozitul specific? Sunt şi pro, și contra. În timp ce unii consideră că avem de-a face cu ”o lege echitabilă”, alții vorbesc despre falimente printre firmele mici. Și mai există o a treia categorie care conturează o cale de mijloc. ”Consider că impozitul specific, încă de la faza de proiect, are două faţete: poate fi util pentru industria Horeca, mai ales pentru firmele care activează în litera legii, dar poate fi şi un handicap pentru firmele şi antreprenorii mici”, spune Adrian Oprea Hagiu, manager Le Consul. Potrivit acestuia, chiar şi în forma sa finală, dă naştere la multe dezbateri legate de faptul că avantajează restaurantele mari, în detrimentul celor mici. Alt aspect punctat de Adrian Oprea Hagiu este cel legat de importanţa suprafeţei declarate, care poate fi interpretată ca ”o armă cu două tăişuri, putând da naştere la acte de corupţie”. Astfel, funcţionarii însărcinaţi cu verificarea acestor suprafeţe nu au o evidenţă clară a lor. ”În cazul afacerii noastre, un restaurant , există neclaritate în ceea ce priveşte declararea suprafaţei utile, având în vedere faptul că deţinem şi o terasa neacoperită care, evident, în sezonul rece nu generează venituri”, arată Oprea Hagiu.
Și George Alexe, antreprenor din Constanța (n.r. – a inițiat o serie de businessuri printre care CafeGo – coffee shop și restaurantul Tratorria Due Modi), punctează că apariția acestui tip de impozit influențează companiile din Horeca în două direcții diametral opuse. ”Pe micii întreprinzători, cu localuri care au suprafețe mici, până în 200 mp, îi descurajează. Presiunea unui impozit suplimentar îi va face pe aceștia să regândească modelul de business, să se relocheze în spații cât mai mici sau să închidă afacerea. Legea îi avantajează pe cei care dețin restaurante sau hoteluri mari și foarte mari”, detaliază acesta. Cu alte cuvinte, un impozit de 70.000 de lei anual (16.000 de euro) pentru un restaurant de 500 locuri sau un hotel de 300 de camere nu reprezintă aproape nimic. În opinia lui Alexe, nu este o lege echitabilă, iar dacă s-ar aplica și microîntreprinderilor, ei bine, această categorie ar trebui să plătească 10% din cifra de afaceri. ”Fiind o industrie unde marja netă este de 10-15%, în cazul în care se va aplica și acestor companii, vor fi nevoite să închidă activitatea”, conchide el.
Jumătatea plină a paharului
În altă ordine de idei, sunt antreprenori care punctează ”calitățile” impozitului forfetar, din perspectiva faptului că ”se știe de la bun început cât are de plată fiecare hotel, iar controlul se poate face din birou de către un agent ANAF experimentat”. Astfel, potrivit lui Alin Burcea, președinte ANAT și proprietar Paralela 45, dispar controalele organelor fiscale, care creează probleme hotelierilor. Totodată, fiecare hotelier poate să facă previziuni și buget de activitate. ”Toate hotelurile din România vor plăti acest impozit, ceea ce creează premisele ca încasările bugetare să crească”, spune Burcea.
Și tot despre avantaje vorbește și Daniel Mischie, CEO City Grill Group, cu mențiunea că aplicarea impozitului specific va stimula investițiile în industrie, fiind pentru prima dată când va exista o evidență națională a unităților din industrie cu indicatori proprii.
”Va fi identic pentru fiecare operator, fără a mai lăsa loc la interpretări, iar conformarea va fi simplă și eficientă. Indiferent de productivitatea activității, de mărime sau de locație, fiecare jucător din industrie va trebui să plătească. Cu cât este mai mare și are o poziție mai centrală, cu atât va plăti mai mult”, detaliază Mischie. Potrivit lui, astfel de impozite înlătură prin ”forfeit”(impozitul forfetar) avantajul pe care îl dețin operatorii în industrie, care se află în “partea de sus” (firmele foarte mari ) în competiția cu cei care dețin o singură locație. Mai pe înțelesul tuturor, explică Mischie, pe “Codul CAEN Restaurante-baruri” se plătea un impozit anual, la nivel național, de 20 de milioane de lei, estimările privind introducerea corectă a acestui impozit forfetar pentru încasările la buget fiind de aproape 300 milioane de lei.
