Succesul fusese atât de mare încât la 1936 în Paris erau peste o sută de localuri care atrăgeau clientela numai și numai prin aceste „artiste”. Femeile goale erau recrutate dintre fete ce nu găseau de lucru, manechine, artiste fără angjament și modele profesioniste.
Grație cereri înfloritoare de femei goale, numărul lor trecuse de o mie.
Cum, în toate profesiunile de succes se infiltrează interlopi,
care nu pregetă să facă bani pe spatele altora, s-a găsit un individ cu relații care să creeze o agenție, în legătură cu toate localurile ce angajau femei goale, pentru încheierea contractelor.
Agenția avea monopol și nicio o „femeie goală” nu se putea angaja până nu trecea pe la domnul Robert, directorul agenției teatrale Thalia.
Acesta lua din fiecare contract 10 la sută. Cum o femeie goală era plătită cu 25 de franci pe seară, domnului Robert îi intrau în buzunar 2500 de franci zilnic.
Socotind că autoritatea sa era prea mare ca să îl mai contrazică cineva din breaslă, domnul Robert a urcat procentul său la 12 la sută.
Întâmplarea a făcut ca, tocmai atunci, sub influența unei colege, care era licențiată în drept, femeile goale să se organizeze într-un sindicat, care a protestat vehement împotriva noii decizii a domnului Robert.
Deoarece patronii erau de partea domnului Robert, femeile goale au organizat o grevă de avertisment și într-o seară niciuna nu a urcat pe scenă.
Însă, tot dl. Robert s-a dovedit mai tare. A doua zi la biroul lui s-au prezentat peste 3000 de femei, din care lesne a putut alege înlocuitoare pentru greviste.
Seara următoare se primenise întregul personal artistic de femei goale din Paris, spre satisfacția domnului Robert, care de la noile protejate lua un procent de 15%.
Cele 1000 de femei goale concediate au organizat mai multe acțiuni de protest, dar nimeni nu le-a băgat în seamă.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric
