"Eu sunt publicul și vă dau o temă, cuprinsă într-un singur cuvânt – stilou – , iar voi, actorii amatori, construiți povestea". Este una dintre cele mai interesante părți ale unui workshop de improvizație, când cei aflați pe scenă își imaginează repede situații pe care să le transpună în cuvinte care să lege o poveste. Și atunci, să improvizezi în timpul liber într-un grup de amatori, pe o scenă închipuită, se transformă într-un soi de joc.
Este o tehnică nouă de dezvoltare personală, pe care o folosesc de puțin timp organizațiile, ca „bonus“ pentru propriii angajați. Și nu numai: workshopurile sunt deschise tuturor celor care vor să improvizeze interacționând cu persoane noi. Contra cost, bineînțeles.
„Eram un grup de 15 colegi, iar cu mulți dintre ei nu schimbasem mai mult de un salut. Practic, ne-am lăsat costumele acasă și am intrat într-o lume nouă, puși la încercare, improvizând situații și scornind povești pe loc“, își amintește Camelia M., consultant la o multinațională, de prima experiență pe care a avut-o, în toamna anului trecut. Experiența a continu­at-o anul acesta, când și-a cumpărat singură un modul la avansați, pentru care a plătit 150 lei, echivalentul a opt ore de improvizație (patru ședințe), avându-l ca facilitator pe Bogdan Grigore.
Acesta din urmă a înființat acum patru ani Improvizație.ro, împreună cu Corina Anghel, un proiect care a devenit, între timp, un business. „Improvizația este arta de face legături între tot felul de aspecte. Devii mai pragmatic, mai  curajos, pentru că ieși din spațiul tău de  confort, și în același timp mai flexibil la schimbare, pentru că intri în tot felul de roluri“, încearcă Grigore să ofere o scurtă definiție a improvizației. Acesta a combinat meseria de trainer cu pasiunea pentru actorie  – „chiar am fondat o trupă de teatru, din care am ieșit“ – și a început să „predea“ amatorilor improvizația.
Acum, printre clienții lui se află și o companie din IT, pentru care lucrează la „un fel de spectacol“ de improvizație cu trei grupe a câte zece persoane. „Am lucrat pe partea de dezinhibare, încredere, spontaneitate, adaptare. Costurile sunt circa 1.000 euro pentru patru ședințe, pentru fiecare grupă. Și mai discutăm acum cu o companie de recuperări creanțe“, explică el.
„Să nu-ți negi partenerul“
Cu organizații lucrează și Life After Work, o companie românească, parteneră The Go Game în Europa, prezentă pe acest segment de acum trei ani. „Sunt niște reguli și în improvizație, iar una dintre ele este să nu-ți negi partenerul. Ajungi pe scenă și îți dai seama că nu știi ce să zici. Apoi, ai o idee de la un coleg din public și începi să conștientizezi povestea. Practic, îți dai seama că poți face față unei situații fără să ai toate planurile pe hârtie“, spune Elena Marineci, managing partner & Product Mastermind Life After Work.
Aceasta consideră că improvizația ar trebui inclusă la evenimentele de teambuilding ale companiilor, mai ales că este o metodă prin care participanții se văd cu alte identități decât cele pe care și le scot în față cu cartea de vizită. Printre facilitatorii cu care lucrează Life After Work se află și Constantin Lupescu, actor de profesie, care practică improvizația teatrală de 11 ani.
„Practic, te întâlnești cu aceiași oameni de acum două săptămâni, doar că ei nu mai sunt la fel, s-au întâmplat niște lucruri în viața lor de la ultima întâlnire. De aceea, te adaptezi la ceea ce sunt ei acum, improvizezi“, spune Lupescu despre întâlnirile dintre un actor profesionist și un actor amator. Întâlniri de la care fiecare are ceva de câștigat.

Cifre improvizate

150-300 de lei este prețul pe care îl plătește o persoană fizică pentru un workshop de improvizație de patru săptămâni; fiecare întâlnire se organizează săptămânal și durează două ore.

3.500 – 5.000 lei este prețul pe care îl plătește o companie pentru un pachet complet de improvizație, ca bonus pentru propriii angajați; este o metodă pe care multinaționalele o practică de mai mult timp în Europa de Vest.

10-15-25 de persoane pot fi cuprinse într-un grup de improvizație, fiecare fiind inclus în jocul pe care facilitatorul îl construiește; sunt și cazuri în care un grup poate depăși 25 de persoane.