Coruptia din Romania a facut ca una dintre cele mai grave manifestari ale traficului de influenta sa devina o banalitate: vrei un post bun – dai o spaga, vrei o casa de la primarie – mai dai o spaga, vrei sa-ti treaca copilul clasa – deschizi usa profesorului cu capul, vrei sa faci o afacere „de milioane” – dai o buna parte celor de la care ceri avize, autorizatii, aprobari. Totul se vinde si totul se cumpara. Si atunci, de ce nu si locurile in Parlament. Mai exact, pozitiile eligibile de pe listele cu candidatii pentru Senat si Camera Deputatilor. In campania electorala din 1996, bugetele de campanie ale partidelor erau de ordinul sutelor de milioane, bani stransi din cotizatiile membrilor de partid, din subventiile acordate de la bugetul de stat si din contributiile personale ale oamenilor de afaceri care au dorit sa sponsorizeze formatiunile politice din care fac parte.
Miza ridica potul
Este cunoscut, de exemplu, faptul ca in 1996, PNL nu ar fi putut „combate” cu efect daca nu i-ar fi avut de partea sa pe Calin Popescu Tariceanu, Viorel Catarama sau Paul Pacuraru. Prezenta in Parlamentul Romaniei a unor oameni cu putere financiara este chiar de dorit intr-o societate care incearca sa-si ghideze spatiul legislativ intru intampinarea nevoilor mediului de afaceri. Dar cand eficienta parlamentarilor este pusa sub semnul indoielii, apare intrebarea: „Cati dintre parlamentari si-au cumparat locul, fara a avea o contributie efectiva la viata politica?” Miza unei asemenea tranzactii este mare: pe de o parte, partidul castiga fondurile fara de care nu si-ar putea propulsa membrii sai populari si cu trecere la electorat, bani fara de care nu ar putea nici macar sa concureze in campanie, daramite sa mai si castige un loc la masa puterii. Pe de alta parte, cel care da aceste sume vizeaza in mod direct un singur lucru: puterea oferita de umbrela legislativului, imunitatea parlamentara, facilitatile de care ar beneficia ulterior in construirea propriei afaceri profitabile.
Nemaivorbind de cele peste 30 de milioane de lei de care poate dispune lunar fiecare membru al legislativului, sub forma de salariu, deconturi cazare si transport, sume forfetare etc. Cu alte cuvinte, traficul de influenta. Miza fiind uriasa si sumele sunt pe masura.
Anul acesta se vorbeste de sume cuprinse intre 500 de milioane si un miliard de lei, pentru un „amarat” fotoliu de parlamentar.

„M-am izbit de legile facute din birou”
In preajma alegerilor din 1996, la Suceava aparea o noua figura politica: de putina lume stiut pana atunci, miliardarul Sandu Alecu avea sa zambeasca catre electorat din mai toate paginile ziarelor locale. Imediat au aparut voci care spuneau ca afaceristul isi cumparase locul in viitorul Parlament, facand uz de nevoia disperata de fonduri pentru campanie a PD-istilor locali.

Capital: Ce putere financiara aveati in 1996?
S.A.: In 1996 aveam incheiate toate investitiile, aveam o cifra de afaceri de vreo 12 miliarde lei pe an. Am dezvoltat mai multe firme care au ca obiect de activitate cresterea animalelor, industrializarea carnii, fabricarea de materiale de constructii.

Capital: PD v-a cerut bani pentru candidatura dumneavoastra?
S.A.: Nu pot sa spun ca am venit in Parlament pentru ca PD mi-a cerut sa ajut financiar campania electorala. Ca om de afaceri, m-am izbit de toate legile care sunt facute doar din birou, fara a tine cont de realitatea mediului de afaceri din Romania.
Capital: Cam cat ati cheltuit cu alegerile din ‘96?
S.A.: Eu mi-am facut campania singur. Nu pot sa fac o socoteala la cat am cheltuit, probabil, cam la o suta de milioane. Partidul nu avea bani, trebuia ajutat de cineva. Eu am platit afise, aparitii la televiziune. asta a fost ajutorul meu.
Capital: Sunteti multumit de activitatea depusa de dumneavoastra in Camera Deputatilor?
S.A.: Cat am fost parlamentar, am facut o investitie de 800 de mii de dolari in fabrica de materiale de constructii, care a creat 200 de locuri de munca la Falticeni. Am muncit mult, trebuia sa fiu si la Parlament, si acolo, sa-mi pun afacerea pe picioare. Eu cred ca este o realizare.
Capital: Aveti colegi parlamentari care si-au cumparat locurile in legislativ?
S.A.: Exista oameni de afaceri in Parlament ajunsi doar pentru banii dati la partide. Eu nu sunt unul dintre aceia. Eu sunt unul dintre parlamentarii care fac afaceri cinstite. Restul au venit cu diferite alte crezuri, ei pot fi gasiti in Partidul Liberal, in PNTCD.

„Am trimis un director de banca la plimbare”
Senatorul Corneliu Vadim Tudor, presedintele Partidului Romania Mare, este o persoana foarte contestata, dar care nu ezita sa se prezinte adeseori drept un justitiar al societatii romanesti, asa cum de altfel este considerat de simpatizantii sai. Liderul PRM este nemultumit de prestatia multor colegi din Parlament, carora le adreseaza in repetate randuri critici virulente.

Capital: Este adevarat ca membrii Parlamentului nu au fost eficienti in mandatul ce se apropie de sfarsit?
C.V.T.: Eu sunt convins ca 90 la suta au fost de umplutura, de prisos si nu aveau ce cauta in Parlament.
Capital: Poate fi ineficienta lor o consecinta a faptului ca in ‘96 si-au cumparat locurile pe listele de candidati?
C.V.T.: In ceea ce priveste PRM este exclusa aceasta ipoteza. Eu am refuzat din capul locului aceasta procedura, desi au fost propuneri, pentru ca nu exista politica fara bani. In sondajele de opinie suntem cotati cu doar 1% corupti. Nimeni nu poate sa ma arate ca as fi primit bani de undeva, desi tentative au fost. Au venit la mine chiar directori de banci, chiar directorul unei foarte mari banci din Romania, in ideea de a intra in PRM, pentru ca bat alegerile la usa si simte nevoia de imunitate. L-am trimis la plimbare destul de elegant.
Capital: Ce stiti despre alte partide politice?
C.V.T.: S-a vehiculat ideea ca s-au dat bani grei, sume colosale pentru nivelul lui 1996. Stiu ca la PD, taranisti si liberali au fost astfel de cazuri.
Capital: Nu este normal ca cei ce sustin financiar partidele sa se regaseasca pe listele lor de candidati?
C.V.T.: Situatia e foarte delicata, pentru ca e greu sa vezi unde sfarseste sponsorizarea si unde incepe coruptia. Privind in jurul nostru, incep sa suflu si in iaurt. Cine se gandea ca un Helmut Kohl poate sa devina eroul unui scandal legat de finantarea UCD? Politica fara bani nu se face, dar totul poate fi pus sub incidenta tentativei de corupere. Un partid care se inalta pe banii unor asemenea oameni de afacere devine dependent de acestia.

„O campanie va costa 6-7 miliarde lei”
In egala masura, Mihail Erbasu este cunoscut drept un abil om de afaceri si un om politic care a incercat sa-si gaseasca partidul cel mai potrivit. A trecut pe la PSM si PNR. Acum este seful organizatiei municipale ApR din Bucuresti si va candida, deocamdata, pentru postul de primar general al Capitalei. Erbasu sustine ca daca va pierde Primaria, va candida pentru Senat.

Capital: A fost vreun partid care sa va fi propus un post contra banilor dumneavoastra?
M.E.: Eu nu am urmarit niciodata un partid care sa ma propulseze imediat. Puteam sa merg la PDSR. PDSR mi-a facut curte. La fel si CDR, la vremea ei. Eu nu fac politica pentru a sacrifica realizarile mele financiare. Daca insa fac sacrificii banesti, o fac pentru a ma realiza politic.
Capital: ApR are nevoie de banii dumneavoastra?
M.E.: Nu. Partidul se intretine singur. De exemplu, la Bucuresti, unde avem 12 mii de membri si multe sedii, noi ne asiguram existenta organizatiei municipale prin cotizatie, in primul rand. Fiecare membru da cat poate, nu avem o suma impusa. In plus, partidul traieste si prin aportul, tot dupa posibilitati, al celor 200 de oameni de afaceri care sunt membri ApR Bucuresti. Deci, nu numai Erbasu contribuie la mentinerea financiara a partidului. Nici nu m-as fi inscris intr-un partid care pretinde sa-l sustin financiar. Daca partidul ar fi fost interesat doar de capacitatea mea financiara, as fi refuzat o functie politica si r
m-as fi retras.r
Capital: Veti contribui la campania electorala a ApR?r
M.E.: Vom contribui toti cei care vom candida. Si eu voi sustine campania electorala, dupa posibilitati. r
Capital: Cam cat credeti ca va costa campania pentru Bucuresti?r
M.E.: Cred ca o campanie care vrea sa aiba efect va costa minimum sase-sapte miliarde lei. r
Capital: Sunt oameni de afaceri atrasi in alte partide doar pentru banii lor?r
M.E.: Au aparut trei-patru care vor sa ajunga neaparat pe liste, gandind ca daca au bani asta inseamna totul. I-am refuzat pe toti.r