Peste 10,5 milioane de persoane din Burkina Faso, Mali, Niger și Mauritania riscă să se confrunte cu foametea în timpul următoarei perioade de sărăcie agricolă – perioada dintre recolte, când stocurile de alimente sunt cel mai mult epuizate – deoarece conflictul agravează criza alimentară actuală.

Cel puțin 2 milioane de persoane au fost strămutate în cele patru țări din cauza conflictului, dintre care 70% se află în Burkina Faso, unde insecuritatea a forțat aproape 10% din populație, adică 1,8 milioane de persoane, să își părăsească locuințele în căutare de siguranță.

Deja aflate într-o situație fragilă, atunci când populațiile sunt forțate să se deplaseze, acestea devin extrem de vulnerabile. Neputând să mai aibă acces la terenurile lor pentru agricultură sau pastorație, comunități întregi devin dependente de ajutor pentru a supraviețui, în special pentru hrană și apă.

Situația este deosebit de îngrijorătoare pentru milioane de oameni din întreaga regiune, care rămân în zone inaccesibile pentru organizațiile de ajutorare din cauza insecurității. Unele populații, în special în Burkina Faso, în orașele Pama, Mansila, Kelbo, Madjoari și Djibo, se confruntă cu situații dramatice. Confinate în spații din ce în ce mai restrânse și în imposibilitatea de a fugi, aceste persoane se confruntă singure cu o criză alimentară majoră.

„Violențele din Sahel nu numai că alimentează criza alimentară, ci în multe locuri o instigă. Situația este critică, iar perioada de criză ar putea însemna o catastrofă dacă nu se depun eforturi concertate pentru a ajuta milioanele de persoane afectate”, a declarat Patrick Youssef, directorul pentru Africa al CICR.

Regiunea, care se confruntă cu efectele negative ale schimbărilor climatice, este, de asemenea, afectată de cea mai gravă secetă din ultimele decenii. Lipsa record de precipitații – comparabilă cu o perioadă de secetă majoră din 2011, care a dus la mii de morți – a provocat o scădere drastică a producției agricole.

Niger și Mauritania au produs cu 40% mai puține alimente decât media pe cinci ani, în timp ce Mali a înregistrat o scădere de 15%, iar Burkina Faso de 10%. Mauritania și-a văzut, de asemenea, producția de biomasă redusă cu până la 80% în zonele afectate de incendii de vegetație și de secetă.

Conflictul ca principală cauză a insecurității alimentare

Mai mult de 80% din populația din Sahel se bazează pe agricultură pentru a supraviețui. Atunci când violențele trec printr-o regiune, oamenii sunt adesea nevoiți să fugă, ceea ce înseamnă că este posibil ca culturile să nu fie plantate, îngrijite sau recoltate, ceea ce pune comunități întregi în pericol de foamete profundă sau chiar de foamete.

În Mali, în regiunea transfrontalieră Liptako-Gourma, 80% din terenurile cultivabile au fost pierdute în peste 100 de sate, deoarece culturile au fost distruse și oamenii au fost forțați să fugă. Monitorizarea post-recoltă în provinciile Yatenga și Loroum din Burkina Faso a arătat pierderi de recoltă de până la 90%.

În regiunile nordice din Burkina Faso, între 30 % și 50 % din terenurile cultivate au fost pierdute din cauza insecurității, în timp ce în Niger, în regiunile Tilaberi și Tahoua, sute de mii de persoane și-au pierdut mijloacele de subzistență, deoarece terenurile agricole au devenit inaccesibile din cauza amenințării violenței, iar sate întregi au fost strămutate în interiorul țării.

În Burkina Faso, o criză a apei poate fi observată la nivel național. În anumite regiuni afectate de conflicte, punctele de apă sunt distruse, în timp ce în alte locuri, deteriorarea infrastructurilor de apă are un impact grav asupra vieții de zi cu zi a oamenilor.

„În unele locuri din Burkina Faso, oamenii stau la coadă timp de 72 de ore pentru a avea acces la foraje. Viața lor se învârte complet în jurul accesului la apă. În cazul în care situația se deteriorează și mai mult, ne confruntăm cu posibilitatea reală ca oamenii și animalele să moară de sete”, a declarat Youssef.

Violența și conflictele au perturbat, de asemenea, rutele tradiționale de transhumanță – o formă de pastoralism sau nomadism organizată în jurul migrației animalelor. Păstorii mauritani obișnuiau să migreze în Mali în căutare de pășuni și apă. Violența face ca aceste rute tradiționale să devină inaccesibile, punând în pericol efectivele de animale și mijloacele de trai.