Pana nu demult, traditiile de Sarbatori erau respectate cu sfintenie, mai ales la tara. Acum, ele au devenit doar apanajul celor mai varstnici.
Traditiile ardelenesti sunt extrem de complexe, reflectand diversitatea culturala, etnica si religioasa a zonei.
In zonele de munte se merge cu turca sau cu capra. In alte zone, copiii pleaca la colindat cu steaua din Betleem. In Secuime, au loc procesiuni vesele denumite „teatrul din Betleem”. Textul s-a transmis oral, din generatie in generatie, iar „actorii” sunt deghizati in diferite straie: de la personaje biblice, pana la diavol sau moarte. Textele sunt mai degraba umoristice, imbinand sacrul cu profanul. Ascutimea limbii actorilor improvizati e in functie de ospitalitatea gazdei. Prin Apuseni se obisnuieste sa se mearga cu „ursul”, de fapt un localnic deghizat, care dantuie dezlantuit pe sunet de fluier si tamburine, spre deliciul celor prezenti.
In bisericile din Ardeal se mai tin concerte de colinde sau recitaluri de traditii, ale caror protagonisti sunt mai degraba copii sau adolescenti. Dar, ei purced la asemenea momente fara prea mult entuziasm, fiind mai degraba obligati de parinti, dascali sau preoti.
In seara de Ajun, mai toata suflarea obstii merge la biserica. Dar rareori poti vedea oameni in costume populare. Pot fi zariti tineri in blugi, fete cu fuste scurte. Dupa slujba, nici pomeneala de colindat sau de stat la masa de sarbatoare. Tinerii, adunati in grupuri mai mari sau mai mici, se indreapta spre discoteci sau spre barurile satesti unde „se da” muzica hip-hop.
In orase, atmosfera este si mai searbada. La concertele de colinde nu vin decat o mana de spectatori. Tinerii prefera chefurile si pocnetul petardelor. Totusi, mai exista si pete de culoare. De cativa ani, trei familii din Ghimes umbla prin urbele ardelene, dansand „ursul”. De fapt, ursul este mezinul familiei, imbracat intr-o blana de urs autentica, care fac printre „tipaiturile” de sezon ale adultilor o serie de giumbuslucuri in sunetul tobelor si fluierelor. Dincolo de aspectul pitoresc, aceasta intreprindere pare rentabila. Umbland prin blocuri si localuri, ei strang pe zi pana la 100-150.000 lei.
De Revelion se mai umbla cu sorcova. Dar, copiii se cam incurca la versuri, singura lor preocupare fiind aceea de a obtine cate un banut. Tot de Revelion, usile oamenilor sunt asaltate fie de cosari, fie de gunoieri dispusi sa ureze „La Multi Ani” pentru sume care ar face sa paleasca si pe cel mai rapace pirat al vremurilor trecute.
Noaptea de Revelion in orasele ardelene nu difera de cele din anii trecuti: chefuri, muzica data la maximum, petarde, borcane si sticle aruncate pe strada.
Mancaruri traditionale
si surogaturi
Desigur, dorinta fiecarei familii este aceea de a avea un brad al sau. Anul acesta, desi este o zona preponderent montana, brazii au intrat la… embargo. Municipiul Targu Mures numara peste 40.000 de familii, dar Directia Silvica a repartizat doar 5.000 de molizi. Asa incat, de la primele zile ale lui decembrie a inceput vanatoarea de brazi.
Nici in judetele limitrofe situatia nu difera prea mult. De pe urma acestei crize profita hotii de brazi, care „isi fac plinul”, oferind molizii la preturi mai mult decat piparate.
La tara, masa de Craciun este mai imbelsugata ca oricand. Cu doar cateva zile inainte, gospodinele gatesc de zor. De la cina festiva nu lipsesc sarmalele, carnatii, caltabosii, sangeretele sau alte mancaruri „de-ale porcului”. In unele zone se servesc nuci si mere. Cozonacii au mare cautare, fie ca sunt cu nuci, maci sau banala marmelada. In anumite zone, este nelipsit celebrul cozonac KALrtA