Biserica si Armata s-au situat constant pe primele locuri in ceea ce priveste increderea romanilor. Din pacate, desi circa trei sferturi dintre semenii nostri vad in roz tot ce poarta uniforme kaki, realitatea e destul de diferita. Dincolo de simulacrul de instructie ori de dotarea mai mult decat insuficienta pentru care pot depune marturie mai toti recrutii, in Armata se petrec destule lucruri nu tocmai in regula.Totul incepe cu faptul ca banii publici intra intr-un aparat foarte complex si, in
Biserica si Armata s-au situat constant pe primele locuri in ceea ce priveste increderea romanilor. Din pacate, desi circa trei sferturi dintre semenii nostri vad in roz tot ce poarta uniforme kaki, realitatea e destul de diferita. Dincolo de simulacrul de instructie ori de dotarea mai mult decat insuficienta pentru care pot depune marturie mai toti recrutii, in Armata se petrec destule lucruri nu tocmai in regula.Totul incepe cu faptul ca banii publici intra intr-un aparat foarte complex si, in acelasi timp, foarte inchis. „Sumele provin in mare parte de la bugetul de stat, reprezentand, asa cum s-a stabilit in negocierile cu NATO, minimum 2,38% din PIB (31.754 de miliarde de lei in 2003 si circa 37.000 de miliarde de lei in 2004 – peste un miliard de dolari), dar si din credite externe, venituri proprii (multe unitati au in componenta ferme sau ateliere – n.red.) si donatii ori sponsorizari”, explica secretarul de stat George Cristian Maior. Banii se impart intre compartimentele aparatului central al Ministerului Apararii Nationale si unitatile teritoriale. Fiecare dintre acestea distribuie apoi fondurile in functie de necesitati, fie ca e vorba de dotarea cu echipament si tehnica, fie ca e vorba de cheltuieli curente, de intretinere si salarizare.”Este un buget mare, cu foarte multe sectiuni. Cu toate acestea, eu cred ca posibilitatea aparitiei unor derapaje este minima, caci totul se petrece conform legii”, crede deputatul PSD Razvan Ionescu, presedintele Comisiei pentru Aparare din Camera.Intr-adevar, teoretic, la sfarsitul fiecarui an Curtea de Conturi verifica modul in care au fost cheltuiti banii. Doar ca, din cauza ca multe informatii de acest gen sunt catalogate ca secrete, aceste controale sunt, de multe ori, daca nu superficiale, atunci incomplete. Ramane, astfel, ca verificarile mai aprofundate sa fie efectuate de organele specializate din interiorul Armatei. Ceea ce, cred unii, nu fac deloc mai credibile rapoartele de audit financiar.”Cu siguranta ca este posibil sa se intample nereguli in domeniu. De altfel, unele probleme de acest gen au fost semnalate de mass-media de-a lungul timpului. Atata vreme cat nu vor exista legi clare privind controlul civil asupra Armatei, institutiile militare pot ascunde orice, si noi putem banui orice”, considera liberalul Ovidiu Draganescu, vicepresedinte al comisiei de profil din Camera Deputatilor.Secretomania din domeniu, consfintita atat prin Legea informatiilor clasificate, cat si prin lipsa unor acte normative, se manifesta nu numai atunci cand militarii trebuie sa dea socoteala pentru modul in care au cheltuit bugetul, dar si atunci cand vine vorba de achizitii. Conform legii, sunt secrete informatiile referitoare la sistemul de aparare si componentele acestuia. Mai precis, mare parte a licitatiilor organizate de catre Armata se desfasoara departe de ochii publicului. Ceea ce nu e suficient, uneori, pentru a preveni izbucnirea unor controverse sau chiar scandaluri.In 1998 – ’99, de pilda, licitatia pentru cumpararea unui sistem de razboi electronic, botezat Azur, a fost in centrul unor dispute, incepand cu data punerii in vanzare a caietului de sarcini (24 decembrie) si pana la vizitele dese in Israel (tara din care proveneau cele doua firme inscrise in cursa) ale ministrului din acea vreme. Tot in acea perioada a fost incheiat, cu o firma suedeza, un contract pentru sisteme de comunicatii despre care s-a spus ca ar fi incompatibile cu restul aparaturii armatei (ceea ce le face fie inutile, fie necesita achizitii ulterioare). Asta in timp ce, in 2001, o achizitie de Aparatura a MApN, in valoare de 45 de milioane de dolari, realizata printr-un credit garantat de Guvern, a fost scutita de TVA de catre Parlament fara ca alesii sa stie nimic despre tranzactie si despre traseul banilor.si achizitiile de mai mica amploare sunt de multe ori protejate prin lege. Chiar si atunci cand nu este prevazut acest lucru, licitatiile au loc deseori tot in taina. Sau se face in asa fel incat sa castige cine trebuie: firma rudelor sau a prietenilor ori cel care ofera un comision atractiv, desi oferta sa nu e tocmai avantajoasa (pretul e prea ridicat, contractul prevede servicii ulterioare foarte scumpe sau calitatea e inferioara). Unul dintre cele mai bune exemple in acest sens este scandalul achizitiilor de reziduuri petroliere drept combustibil, izbucnit in aceasta toamna. In urma acestuia au fost arestati mai multi ofiteri din Iasi, Cluj si Bucuresti, iar Armata a fost pagubita cu peste un milion de euro. „Nu exista o mafie in armata”, a spus la acea data Sorin Encutescu, secretar de stat in MApN, dar datele cazului au parut a-l contrazice. si lucrurile nu se opresc aici. Nu trebuie uitate scandalurile privind locuintele de serviciu cumparate ilegal, in care au fost implicati peste 60 de generali si colonei, nici cele privind schimburile de terenuri dintre Armata si anumite persoane sau societati comerciale. Toate acestea nu fac decat sa maculeze imaginea unei institutii in care unii cred cu tarie, in timp ce altii o folosesc ca pe o afacere profitabila.
· Fermele ce functioneaza in cadrul majoritatii unitatilor militare sunt o sursa foarte buna de venituri pentru unii comandanti. Conform unor surse din cadrul MApN, modul de utilizare a acestora variaza, de la obtinerea unor produse gratis pana la scoaterea pe piata a alimentelor cu pricina. In cazuri extreme, s-a ajuns ca astfel de produse sa fie vandute chiar unitatii, printr-o firma apropiata conducerii, fara ca ele sa paraseasca macar depozitele.
· Si padurile aflate in proprietatea unor unitati pot fi baza unor afaceri banoase, mergand de la brazi de Craciun sau lemne de foc pana la furnizarea de cherestea.
· Atelierele aflate in dotarea unitatilor functioneaza, de multe ori, la sfarsit de saptamana, ca un service auto obisnuit. Doar ca banii nu intra, in nici un caz, in bugetul Armatei.
· Si responsabilii cu aprovizionarea fac, uneori, bani buni. Fie sustrag din portiile recrutilor, fie vand civililor piese de echipament (cei mai cautati sunt bocancii), militarii in termen primind incaltaminte sau imbracaminte veche.
· Munca recrutilor in folosul unor ofiteri nu reprezinta nimic nou. Doar ca, spun sursele noastre, in unele cazuri militarii in termen lucreaza si pentru rudele sau prietenii ofiterilor, ba chiar ar fi existat cazuri in care ei au fost „inchiriati” pentru diverse activitati.