BANI Românii câștigă tot mai mult, fie că vorbim despre salariați sau de liber profesioniști. În unele cazuri chiar se poate discuta de sume demne de UE. Cât de mulți sunt cei bine plătiți și cât de sustenabile sunt creșterile, este o discuție separată.
Dacă mergeți în vacanță în statele din vestul continentului și vă dați seama că nu vă mai frapează la fel de mult diferențele de prețuri, sunt două răspunsuri posibile (și cel mai probabil sunt valabile amândouă într-o anumită măsură): fie prețurile din România au crescut, fie veniturile noastre s-au majorat și ne permitem mai multe, uneori fără să ne dăm seama.
La finele anului trecut, de pildă, salariul mediu net pe economie a trecut, pentru prima oară în istorie, pragul de 500 de euro. Mai exact, 2.354 de lei în decembrie 2016, respectiv puțin peste 520 de euro. Știm cu toții că în ultima lună se raportează, din cauza primelor și bonusurilor, cele mai mari lefuri din an. Însă nivelul atins atunci a fost păstrat în mare măsură și în ianuarie, când a coborât ușor până la 2.300 de lei (adică undeva la 505 euro). Chiar dacă ar putea fi de „vină“ tot primele (unele companii le plătesc eșalonat), este cert că majorarea salariului minim pe economie, de la 1.250 la 1.450 de lei începând cu 1 februarie, va face ca veniturile angajatului mediu să rămână la o cotă asemănătoare, dacă nu chiar să crească.
Și câștigul mediu lunar pe gospodărie a evoluat semnificativ în ultimii ani. Astfel, potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS), în trimestrul al treilea din 2016, acesta se situa la 2.708 lei (sau 1.025 de lei pe persoană). În moneda europeană, sumele de mai sus echivalează cu circa 600, respectiv circa 225 de euro. În trimestrul al treilea din 2012, puțin după ieșirea din criză, veniturile medii pe gospodărie erau de 2.080 de lei (460 de euro), iar pe persoană de 725 de lei (160 de euro). Asta în timp ce în plin boom economic, în perioada iulie-septembrie 2008 (de când datează ultimele informații disponibile), acestea se situau la 1.836 de lei pe familie (500 de euro), respectiv la 630 de lei pe individ (170 de euro).
Din ce în ce mai mult
Ce înseamnă asta? Înseamnă, de exemplu, că un salariat primește de două ori mai mulți bani, în euro, față de momentul în care am intrat în Uniunea Europeană în urmă cu zece ani. Ce-i drept, nici euro nu mai e ce a fost, respectiv moneda europeană s-a devalorizat și ea destul de mult față de nivelul de acum un deceniu. Și nici prețurile din România, fie ele și în euro, nu mai sunt ca în 2006-2007 (cu excepția celor din zona imobiliarelor). Totuși, este evidentă atât o creștere a puterii de cumpărare, cât și o apropiere treptată de veniturile din UE.
Iar pentru cei care nu cred, iată ce spun statisticile Eurostat referitoare la veniturile nete pe cap de locuitor referitoare la România: în 2005 acestea se situau la 175 de euro pe lună, iar în 2013 (de când sunt ultimele date disponibile) ajunseseră la 400 de euro pe lună. Evident că ați sesizat anumite inadvertențe față de datele oferite de INS. Pentru că explicarea lor este ceva mai complicată, să le lăsăm la o parte și să luăm în seamă doar tendința, care este evident una de creștere semnificativă, indiferent de sursa statisticilor.
București vs. restul țării
Dar și mai interesant este atunci când ne aplecăm și mai tare asupra informațiilor oferite de instituția din Bruxelles și observăm că în regiunea București-Ilfov câștigurile nete lunare încep să semene cu cele din unele membre vechi ale UE. Astfel, în 2013 acestea erau de 785 de euro pe cap de locuitor. Spre comparație, în Attica (regiunea care cuprinde Atena și periferiile sale și care este cea mai dezvoltată din Grecia) veniturile lunare per capita erau de 1.050 de euro, în șase regiuni din sudul Italiei (incluzând Sicilia, Calabria și Campania) variau între 950 și 1.050 de euro lunar, în regiunile spaniole Andaluzia și Extremadura se cifrau la 865 de euro, respectiv 825 de euro pe locuitor, în timp ce în șase din cele șapte regiuni portugheze erau cuprinse între 730 și 890 de euro.
Bucureștenii și ilfovenii aveau la aceeași dată (2013) venituri relativ comparabile cu cele ale slovenilor (care câștigau 900 de euro pe lună în medie) și cu doar o cincime mai mici decât ale ciprioților, unde erau de 1.025 de euro pe lună. Iar luând în calcul că în ultimii ani veniturile românilor au crescut în ritm mai alert decât ale celorlalți europeni, e foarte posibil ca diferențele să se fi estompat între timp.
Nu trebuie uitat nici că, în același an 2013, veniturile medii în regiunea Vest (Timiș Arad, Caraș-Severin, Hunedoara) erau de 460 de euro pe lună pe cap de locuitor, față de 400 de euro în regiunea maghiară de dincolo de graniță (Dél-Alföld, cuprinzând Szegedul și zonele învecinate). Din păcate, când luăm în calcul celelalte situații nu prea avem cu ce să ne mândrim. Cu venituri medii per capita cuprinse între 285 de euro în Nord Est și 390 de euro în Centru în 2013, regiunile României se numărau printre cele mai sărace din Europa, fiind „depășite“ la acest capitol doar de cele bulgărești, cu venituri cuprinse între 200 și 325 de euro.
De la cer la pământ
Dar discrepanțele de venituri nu se înregistrează doar la nivel regional. Chiar dacă ne bucurăm când vedem că media crește, nu putem să trecem cu vederea că ea este încă formată dintr-un număr destul de mic de persoane cu venituri mari, comparabile cu cele din UE, și din mulți români care câștigă salariul minim pe economie sau puțin peste acesta. Potrivit unor informații date publicității în urmă cu aproape un an de către Ministerul Muncii, la acel moment 44% din angajați câștigau sub 1.000 de lei net (respectiv sub 225 de euro) pe lună. Aproape 28% din salariați se încadrau în categoria 1.000-1.700 de lei lunar (225-380 de euro), iar 19% primeau pe card între 1.700 și 3.000 de lei pe lună (adică între 380 și 675 de euro). Numai 4% aveau între 3.000 și 4.000 de lei (675-900 de euro), 3% câștigau între 4.000 și 6.000 de lei (900-1.350 de euro), 1,4% între 6.000 și 10.000 de lei (1.350-2.250 de euro) și numai 0,7% treceau de pragul de 10.000 de lei net.
„Este evident că noi, cei care câștigăm peste 1.000-1.500 de euro net pe lună, și cei care primesc la sfârșitul lunii 235 de euro după majorarea salariului minim trăim în două țări diferite. Ei se chinuie să-și drămuiască cheltuielile și se uită la fiecare leu, în timp ce noi ieșim la restaurante unde se mănâncă friptură de vită argentiniană și ne planificăm concedii la Mediterana și city-break-uri în Occident“, spune Paul, manager de vânzări la o multinațională din Capitală.
Răbdare și educație
Soluția pentru a nivela aceste diferențe majore nu este, din păcate, simplă. Creșterile de lefuri din sectorul bugetar nu pot merge la nesfârșit fără a depăși pragul maxim de deficit. Cât despre presiunea pusă pe sectorul privat prin majorarea salariului minim, nici aceasta nu funcționează decât până la un anumit punct. În momentul în care costurile cu forța de muncă vor depăși un anumit nivel fără a se înregistra și o creștere măcar similară de productivitate, angajatorii fie vor fi nevoiți să închidă afacerea (eventual să o mute în zone cu lefuri mici), fie vor apela la automatizarea producției. În ambele cazuri, asta înseamnă șomaj.
Așa că singurul remediu, însă cu efecte vizibile doar pe termen mediu și lung, este ca forța de muncă autohtonă să devină tot mai calificată și să fie angrenată în sectoare cu valoare adăugată mare. Starea actuală a sistemului educațional nu ne lasă, din păcate, să fim prea optimiști. Potrivit unei recente declarații a lui Eric A. Hanushek, profesor la universitatea americană Stanford, elevii de 15 ani din Romania au, conform ultimelor teste PISA, printre cele mai slabe performanțe la matematică și științe din Uniunea Europeană. „La 15 ani după ce România va egala performanțele sistemului de educație din Slovacia la testele PISA, veniturile angajaților români vor crește în fiecare an cu 15%“, a spus Hanushek. Până atunci, însă, va trebui fie să ne mulțumim cu firimituri, fie să acceptăm că doar unii dintre noi merită să câștige ca afară, fie să acceptăm efectele neplăcute ale majorărilor nesustenabile de salarii.
785 de euro era venitul mediu net pe lună în regiunea București-Ilfov în 2013, arată Eurostat. Suma era comparabilă cu cea din regiuni din Italia, Spania, Portugalia sau Grecia, asta fără a lua în calcul puterea de cumpărare mai mare din România
5% din angajații români câștigau în primăvara lui 2016 peste 900 de euro net pe lună, arată datele Ministerului Muncii. Având în vedere creșterile de lefuri din ultima perioadă, numărul lor probabil s-a majorat, însă ei reprezintă încă o minoritate