In “Falling Down”, Michael Douglas joaca rolul lui Foster, un tip absolut normal, dar care in drumul spre casa explodeaza psihic. Totul se intampla intr-o zi torida, poate cea mai torida din vara. Pe soselele supraaglomerate ale orasului, nervii soferilor sunt intinsi la maxim. Se aud claxoane din toate directiile, cu injuraturile aferente. Foster decide sa-si abandoneze masina prinsa in ambuteiaj si o ia pe jos, cu servieta in mana. Suita de intamplari absurde in care este
In “Falling Down”, Michael Douglas joaca rolul lui Foster, un tip absolut normal, dar care in drumul spre casa explodeaza psihic. Totul se intampla intr-o zi torida, poate cea mai torida din vara. Pe soselele supraaglomerate ale orasului, nervii soferilor sunt intinsi la maxim. Se aud claxoane din toate directiile, cu injuraturile aferente. Foster decide sa-si abandoneze masina prinsa in ambuteiaj si o ia pe jos, cu servieta in mana. Suita de intamplari absurde in care este atras fara voie din acel moment il transforma intr-un Rambo pus sa distruga tot ce-i sta in cale. si o face cu pofta nebuna a celui care are, in sfarsit, ocazia sa se razbune pentru toate frustrarile zilnice acumulate de-a lungul ultimilor ani. Poate ca nu s-ar fi intamplat nimic din toate astea daca ar fi fost lasat in pace sa mearga spre casa, la ziua fiicei sale. Filmul surprinde extrem de veridic mutatiile psihologice provocate la nivelul fiecarui individ de stresul cotidian din marile orase. si pare sa sugereze ca urmatoarea victima poti fi chiar tu.
In Bucuresti, de vreo luna si ceva, se toarna asfalt. Se lucreaza ziua, asa ca se circula bara la bara. Pe o vreme caniculara. Zilnic, esti tinta a zeci de injuraturi, cu sau fara motiv. Ca mergi prea incet, ca “i-ai luat fata” aluia din BMW, un tupeist obisnuit sa sfideze toate regulile de circulatie si ale bunului-simt, ca stai prea mult la pompa de benzina, ca ti-ai parcat masina aiurea, ca n-ai demarat in tromba exact in secunda in care s-a facut verde sau, pur si simplu, doar pentru ca existi, tu si familia ta. Diferentele intre Trabant si Hummer sunt doar inaltimea de la care se lanseaza injuraturile, continutul si gradul lor de descriptivitate. De fapt, ne agresam fizic si verbal ori de cate ori avem ocazia, din reflex. Fara exceptie. O facem la supermarket, cand trecem strada sau in Parlament. Pentru ca tot imbranceli se cheama ceea ce se intampla intre Basescu si Tariceanu, intre parlamentari si electorat, intre fisc si contribuabili, intre stat si investitorii privati. si, uite asa, fiecare dintre noi constata la un moment dat ca a devenit, fara sa vrea, un Foster.