dreptul de a trimite observatori pe langa Parlamentul European (PE), prin „observatori“ intelegandu-se politicieni, membri ai legislativului, al caror rol este acela de a participa la lucrarile comisiilor de specialitate din PE si de a puncta, acolo unde este necesar, interesele tarilor pe care le reprezinta. Ei nu au calitatea necesara influentarii deciziilor, dar pot afirma, argumentat, interesele nationale. Parlamentul European a hotarat, in cursul saptamanii trecute, amanarea invitarii la dezbateri a observatorilor din Romania si Bulgaria. Ei ar fi trebuit sa isi inceapa misiunea de observatori in septembrie 2005, iar decizia PE este ca mandatul lor sa inceapa in 2006 sau, in cazul amanarii cu un an a datei aderarii, in 2007. Motivul invocat este lipsa banilor, logistica fiind asigurata integral pe banii europenilor. Desi in tara amanarea a fost primita de catre opinia publica drept un semn prevestitor al intentiei PE de a amana aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, abordarea este usor exagerata. Politicienilor romani, in numar de 35, ce ar fi trebuit sa plece la Strasbourg nu le-a stabilit nimeni o data certa pentru asumarea calitatii de observator, iar varianta inceperii activitatii pe langa PE in 2006 a circulat inca de la inceput. Asadar, nu este o noutate. Este adevarat ca, cel putin teoretic, Romania pierde cateva luni pretioase de lobby pe langa politicienii europeni, atat de divizati ca atitudine fata de tara noastra. Intrebarea este, insa, daca parlamentarii romani, desemnati de catre grupurile politice reprezentate in Senat si Camera Deputatilor ar fi facut intr-adevar lobby. Pentru ca surse din Senat afirma ca listele cu cei ce urmau sa plece la Strasbourg au fost completate in baza unor criterii ce au prea putin de-a face cu pregatirea necesara indeplinirii unei asemenea misiuni.