La noi în ţară, pensia anticipată se cuvine cu cel puţin cinci ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare cu cel puţin opt ani mai mare decât stagiul complet de cotizare, prevăzut în cuprinsul Legii pensiilor. Ce se întâmplă însă în cazul în care un pensionat anticipat în România decide să meargă să muncească într-un alt stat UE? Unde poate munci şi în ce condiţii?
“Potrivit art. 114 din Legea Pensiilor, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care pensionarul şi-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat, cu care România a încheiat convenţie de reciprocitate în domeniul asigurărilor sociale, dacă, potrivit prevederilor acesteia, pensia se plăteşte de către celălalt stat. Acelaşi articol de lege arăta că pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parţiale, care încheie un contract individual de muncă nu va beneficia pe perioada derulării acestuia de plata pensiei”, a declarat pentru capital.ro Mihai Voicu, partener al societăţii de avocatură ONV LAW. Cu alte cuvinte, în cazul în care o persoană, beneficiară a unei pensii anticipate decide să încheie un contract individual de muncă, pe teritoriul ţării sau într-un alt stat membru UE, plata pensiei va fi suspendată pe întreaga perioadă a acestuia. “Nu putem vorbi de o diminuare a cuantumului pensiei anticipate, aceasta rămânând la aceeaşi valoare, atât la momentul la care a fost suspendată, cât şi la momentul la care încetează cauzele de suspendare. Mai mult, în cazul în care persoană în cauză a fost parte a unui contract individual de muncă într-o altă ţară UE, în măsura în care legislaţia naţională din acea ţară permite, poate beneficia, suplimentar, şi de o pensie suplimentară din acel stat”, a adăugat Mihai Voicu. Avocatul a mai spus că accesul românilor la piaţa muncii poate fi restricţionat, până la 31 decembrie 2013, în mai multe state UE. El a adăugat că “dacă sunteţi pensionar, puteţi locui în state UE în condiţiile în care aveţi asigurare completă de sănătate în ţara respectivă şi suficiente venituri pentru a trăi fără a solicita sprijin financiar”.
Cum vă înregistraţi
Potrivit avocatului, după trei luni de şedere, este posibil să vi se ceară să vă înregistraţi pe lângă autorităţile locale (în general, poliţia sau primăria). Pentru a obţine certificatul de înregistrare, veţi avea nevoie de carte de identitate sau paşaport valabil, dovada că aveţi asigurare completă de sănătate, dovada că vă puteţi întreţine singur, fără a fi nevoit să solicitaţi sprijin financiar. Când vă înregistraţi, obţineţi un certificat de înregistrare. Acesta vă confirmă dreptul de a locui în ţară respectivă. Certificatul de înregistrare include numele, adresa şi data înregistrării. Este valabil pe termen nelimitat, ceea ce înseamnă că nu trebuie reînnoit.
Cu toate acestea, va trebui să le comunicăţi autorităţilor locale eventualele schimbări de adresă. Va trebui să aveţi permanent asupra dumneavoastră certificatul de înregistrare şi cartea de identitate sau paşaportul. Dacă le uitaţi acasă, aţi putea fi amendat, dar nu puteţi fi expulzat doar din acest motiv. Aceleaşi consecinţe le veţi suporta şi în cazul în care nu vă înregistraţi, deşi această procedură este obligatorie. Continuitatea şederii şi, deci, nici dreptul de a munci nu este afectată de: absenţe temporare (mai puţin de 6 luni pe an), absenţe mai mari temeinic justificate sau o absenţă de 12 luni consecutive, justificată de cauze importante precum o boală gravă, muncă, formare profesională sau detaşare în altă ţară.
Puteţi obţine mai devreme dreptul de şedere permanentă dacă v-aţi încetat activitatea pentru că v-aţi pensionat, dar aţi lucrat în ţara respectivă în ultimul an sau aţi locuit acolo timp de trei ani continuu, sunteţi în incapacitate de muncă, dar aţi locuit acolo timp de doi ani continuu, sunteţi în incapacitate de a lucra din cauza unui accident de muncă sau a unei boli profesionale – în acest caz aveţi dreptul de a rămâne în ţară, indiferent de perioadă petrecută acolo.
Puteţi primi pensie şi din alte ţări?
“Dacă aţi lucrat în mai multe ţări UE, este posibil să fi dobândit drepturi de pensie în fiecare dintre ele. În acest caz, trebuie să depuneţi cererea fie în ţara în care locuiţi (dacă aţi lucrat acolo, fie şi pentru puţin timp) sau în ultima ţară în care aţi lucrat. Ţară respectivă va răspunde de tratarea cererii şi va aduna toate dosarele atestând contribuţiile pe care le-aţi plătit în toate ţările în care aţi lucrat. Puteţi depune cererea de pensionare în ţara în care locuiţi doar în momentul în care aţi atins vârsta legală de pensionare din acea ţară,” a mai spus Mihai Voicu.
De asemenea, dacă aţi dobândit drepturi de pensie în alte ţări, veţi putea primi părţile corespunzătoare doar în momentul în care aţi atins vârsta legală de pensionare din ţările respective. Vârsta legală de pensionare diferă de la o ţară la alta. “Dacă aţi lucrat în mai multe ţări din UE, fiecare casă naţională de pensii vă va calcula pensia în conformitate cu propriile reglementări, în baza contribuţiilor pe care le-aţi plăţiţ („prestaţia autonomă”). În etapa a două, fiecare ţară cumulează perioadele de cotizare din toate ţările şi calculează ce pensie aţi primi dacă toate contribuţiile ar fi fost vărsate în sistemul său de pensii publice.
Valoarea rezultată se ajustează pentru a reflecta durată efectivă a perioadelor de cotizare din ţară respectivă („prestaţie prorata”). Cele două valori sunt comparate, iar beneficiarul va primi prestaţia care are valoarea mai mare. În general, ţările care vă plătesc pensii transferă sumele datorate într-un cont bancar din ţară dumneavoastră de reşedinţă – dacă locuiţi într-una din ţările UE -”, a continuat avocatul ONV LAW.
Cât de primitoare sunt pieţele muncii din ţările UE cu pensionarii din România
Actul de Aderare a României la Uniunea Europeană din 2005 prevede dispoziţii tranzitorii pentru liberă circulaţie a persoanelor. Aceasta implică faptul că libera circulaţie a lucrătorilor poate fi amânată pentru o perioadă de maximum şapte ani (până la 31 decembrie 2013). Accesul la piaţa muncii poate fi restricţionat, până la 31 decembrie 2013, în următoarele ţări: Austria, Belgia, Franţa, Germania, Irlanda, Luxemburg, Malta, Regatul Unit, Spania (valabil doar pentru cetăţenii români), Ţările de Jos. Pentru a putea lucra în aceste ţări, veţi avea nevoie de un permis de muncă. La oră actuală, unele ţări au simplificat procedurile sau au redus restricţiile aplicabile pentru anumite sectoare şi profesii.
În schimb, Norvegia, Islanda şi Liechtenstein impun restricţii totale, iar Elveţia poate impune restricţii până la 31 mai 2016. Persoanele care desfăşoară activităţi independente nu au nevoie de permis de muncă în niciun stat membru. Aveţi dreptul să lucraţi fără permis, ca lucrător independent sau angajat, în următoarele ţări: Bulgaria, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, România, Slovacia, Slovenia, Suedia şi Ungaria. Comisia Europeană a aprobat, cererea Spaniei din 2011 de a restricţiona piaţa forţei de munca pentru lucrătorii români până la 31 decembrie 2012, ca urmare a unor perturbări grave. Autorităţile spaniole au mai făcut alte clarificări cu privire la muncitorii români. Astfel, soţul/soţia şi copiii sub 21 de ani (şi peste 21 de ani aflaţi în întreţinere) ai cetăţeanului român cu acces liber pe piaţa muncii (respectiv: angajat, şomer sau "demandante de empleo") nu au nevoie de permis de muncă.
De acest drept nu beneficiază, însă, părinţii, fraţii, nepoţii etc. De exemplu, pentru a putea lucra în Spania, cetăţenii români trebuie să ştie limba spaniolă. Posibilităţile de căutare a unui loc de muncă pentru un cetăţean român includ serviciile de ocupare al forţei de muncă (INEM), care conţine o reţea de agenţii de ocupare ce îşi oferă serviciile gratuit tuturor persoanelor în căutarea unui loc de muncă, inclusiv prin reţeaua EURES, agenţiile de plasare, recrutare, care sunt autorizate de autorităţile spaniole (serviciile pot fi şi contracost) sau anunţurile din mass-media.