Riscul unui război în Ucraina alimentează o bătălie mai tăcută și mai parşivă, cea pentru viitorul energetic al Europei. Materia prima este gazul. Pe de o parte există Rusia, de zeci de ani principalul furnizor al continentului nostru; iar de cealaltă parte, Statele Unite, care au încercat recent să-și extindă producția. Plecând aproape de la zero, în doar șase ani, SUA a devenit unul dintre cei mai mari exportatori de gaze naturale din lume (graţie controversatului „fracking”, adică forarea rocilor de șist la o adâncime de 3.000 de metri).

Oportunitate pentru SUA

Actuala criză energetică, care afectează în special Europa, ar putea oferi Statelor Unite o nouă piață. Este suficient să spunem că în ianuarie, transporturile de gaze naturale către Europa (dintre care cel puțin jumătate au sosit din America) au depășit importurile de gaze din Rusia, transmite La Stampa.

Gazul american este lichefiat şi soseşte transportat în cisterne gigantice. O flotă atrasă în Europa de prețurile care au crescut vertiginos în ultimele luni. Aceste nave sunt capabile să transporte cantități enorme, deoarece odată ce gazul natural este răcit, devine lichid și ocupă mult mai puțin spațiu. Cu toate acestea sunt necesare structuri adecvate care să găzduiască combustibilul refrigerat, ce trebuie apoi încălzit pentru a ajunge la starea gazoasă – în Italia, la Panigalia există un terminal important administrat de SNAM. De dimensiunea a trei terenuri de fotbal lungi, navele cisternă sunt practic centrale electrice mobile: la bord aflându-se suficient gaz pentru a ilumina 70.000 de locuințe pentru un an întreg. În ultimele trei luni ale anului 2021, sosirile în Europa au crescut enorm, într-o perioadă în care gazele naturale lichefiate sunt expediate de obicei spre est.

Însă iarna asiatică de până acum a fost blândă, stocurile erau destul de puternice și, prin urmare, acolo, cererea a scăzut, în timp ce piața europeană, cu prețuri mai mari, a devenit brusc centrul acțiunii. Aici, creșterea prețurilor a fost deosebit de virulentă. Din cel puțin două motive: rezervele de petrol și gaze au scăzut sub normal, iar aprovizionarea cu surse regenerabile a fost limitată. Astfel încât problemele de aprovizionare au făcut ca preţul gazului să crească vertiginos.

Agitație pe piețele energetice

Și aici intervine Putin, cu intimidările sale de la granița cu Ucraina. Vântul de război nu face decât să exacerbeze nervozitatea de pe piețele energetice şi este destul de ușor de înțeles de ce: în mod normal – explică Massimo Di Odoardo, vicepreședinte la Wood Mackenzie, o companie de cercetare de piață – prin Ucraina trec aproximativ 40 de miliarde de metri cubi de gaz pe an, adică 10% din cererea din Europa. În plus, există posibilitatea, deși puțin probabilă, ca Rusia – în cazul unui atac și al unor represalii dure din partea Occidentului – să se răzbune prin întreruperea aprovizionării cu energie către Europa.

Putin nu a făcut nimic pentru calmarea apelor. Rusia, chiar dacă a respectat contractele (garantează circa 40% din consumul european de gaze), nu s-a mobilizat pentru a exporta mai mult, un lucru care ar fi liniştit foarte mult pieţele. Există voci care susțin că aceasta ar putea fi o strategie menită să forţeze aprobarea finală a Nord Stream 2, conducta submarină care leagă Rusia de Germania.

Situația favorabilă s-ar putea să nu dureze

Dar nici Occidentul nu s-a limitat să privească și a muncit din greu pentru a găsi soluții alternative. Iar administrația Biden a jucat un rol principal în acest sens. Împingând gazul american și încercând să orchestreze resurse din alte părți ale lumii, din Orientul Mijlociu, Asia, Africa de Nord. Astfel încât cine știe, Europa s-ar putea trezi cu o configurație energetică diferită, care ar avea repercusiuni geopolitice semnificative.

Atenție însă: mulți analiști subliniază că industria globală de gaze lichefiate produce aproape de limită. Astăzi există posibilitatea de a trimite gaze în Europa deoarece Asia se confruntă cu o iarnă caldă, o situaţia care s-ar putea să nu dureze. Iar piața a început să dea deja câteva semnale. „Dinamica s-a schimbat în ultimele zile”, explică Massimo Di Odoardo de la Wood Mackenzie. „Temperaturile din Asia au scăzut: situaţia care dus la creşterea cererii de gaz local și, în același timp, a diminuat cu cel puțin 20% importurile în Europa ”. Putin a răspuns imediat prin creșterea proviziilor. Aşadar, partida continuă.