Cu inflatia ne-am cam obisnuit incat, uneori, nici nu mai realizam ca ne guverneaza viata. Dezbaterile pe tema politicilor monetare, a modului in care Guvernul si Banca Nationala ar trebui sa utilizeze politica monetara pentru a crea o economie sanatoasa, strategiile de reducere a inflatiei si reforma fundamentala a institutiilor monetare sunt receptate ca frumoase basme.
In ultimii ani, pe plan mondial, o noua abordare s-a conturat, si anume anuntarea publica a ratei inflatiei estimata pentru o anumita perioada de timp. In multe dintre tarile care folosesc aceasta metoda este apreciata pentru ca permite publicului sa inteleaga obiectivele si efectele politicii monetare. Dar, acolo unde a fost aplicata cu succes s-a constatat ca reusita depinde nu numai de modul in care obiectivul inflatiei este calculat, ci si de momentul in care el este anuntat. Aplicarea metodei in tara noastra, prin anuntarea periodica a nivelului estimat al inflatiei, seamana cu stabilirea unui record. Acestea sunt stabilite pentru a fi doborate intr-un timp foarte scurt.
Actele juridice se probeaza cu inscrisuri
Potrivit Constitutiei, statul trebuie sa asigure crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii. Iar tot din Constitutie retinem ca Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii. Parlamentul face legile, desi nu s-a stabilit cu claritate cine face legea. Multe dintre actele normative stabilesc diverse limite valorice, exprimate in lei. Evolutia inflatiei a facut ca acestea sa fie cu mult depasite.
Un exemplu dintre cele mai cunoscute este imposibilitatea de a dovedi un act juridic a carui valoare depaseste 250 de lei, altfel decat prin inscris. Astfel, potrivit Codului civil, intrat in vigoare la data de 1 decembrie 1865, „dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei nu se poate face decat sau prin act autentic, sau prin act sub semnatura privata”. Un alt exemplu poate fi gasit in Codul de procedura civila: tribunalele judeca in prima instanta procesele si cererile in materie comerciala, cu exceptia celor al caror obiect are o valoare de pana la 10 milioane lei inclusiv, precum si procesele si cererile privind drepturi si obligatii rezultand din raporturi juridice civile, al caror obiect are o valoare de peste 150 milioane lei. Aceste plafoane au fost stabilite in 1993 si au fost in mod cert depasite. Deoarece celelalte cauze sunt solutionate de judecatorii, inflatia deplaseaza cauzele spre tribunal.
Aceste doua exemple sunt dintre cele mai „inofensive”. Obligativitatea intocmirii unui inscris pentru a se putea dovedi actul juridic este benefica, deoarece martori care sa declare orice se gasesc pe toate drumurile. In favoarea acestui mod de stabilire a competentei instantelor, s-ar putea argumenta ca instantele superioare sunt mai bine pregatite, mai specializate, insa trebuie avut in vedere ca dificultatea unei cauze nu este data, oricum, de valoarea obiectului sau.
O zi de inchisoare echivala cu 300 lei amenda

Teoria dreptului arata ca realitatile sociale influenteaza norma de drept, determinand modificarea acesteia de catre legiuitorul care receptioneaza semnalele societatii si ca, atunci cand legiuitorul nu vrea sau nu este capabil sa receptioneze aceste semnale, apar tragedii.
Un caz larg mediatizat si care a sensibilizat opinia publica (mai greu pe parlamentari) este cel al transformarii pedepsei amenzii in inchisoare contraventionala. Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice stabilea ca, daca un contravenient nu a achitat in termen o amenda contraventionala, organul constatator avea obligatia de a sesiza instanta de judecata pe raza careia s-a savarsit contraventia, in vederea transformarii amenzii in inchisoare contraventionala, iar potrivit art.16, transformarea amenzii in inchisoare contraventionala se facea socotind o zi de inchisoare pentru 300 de lei, fara a putea depasi 6 luni inchisoare contraventionala. O data cu cresterea inflatiei, actele normative adoptate dupa 1991 au inceput sa stabileasca limite ale amenzilor din ce in ce mai mari, de sute de mii de lei. Deoarece transformarea se facea la paritatea din 1991, numeroase persoane, dintre cele care nu aveau posibilitatea sa plateasca nici macar o amenda modica, erau nevoite sa petreaca luni de zile in inchisoare (din fericire, maximum 6 luni).
Amenzile se platesc
prin munca

Presa a reactionat, chiar daca destul de tarziu, iar reportajul care prezenta cazul unei tinere mame disperate, care statea de cateva luni in inchisoare deoarece nu avusese bani pentru o banala amenda, a facut valva in momentul difuzarii. Desigur, au existat si voci care sustineau ca este bine pentru societate ca acesti contravenienti sa stea cat mai mult in inchisoare. Campania din presa a determinat Parlamentul sa depaseasca nepasarea si sa adopte Legea nr. 132/1996, astfel ca transformarea amenzii in inchisoare contraventionala a inceput sa se faca socotind o zi de inchisoare pentru 10.000 de lei. In acest an, in cursul lunii mai, a fost publicata in Monitorul Oficial Legea nr. 82/1999 privind inlocuirea inchisorii contraventionale cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, astfel ca povestea celor ce au petrecut sase luni in inchisoare deoarece nu aveau bani pentru a plati amenda este deja de domeniul trecutului.
Si un alt text normativ puternic „modificat” de inflatie marcheaza, in prezent, viata unor oameni. Articolul 146 din Codul penal arata ca: „Prin consecinte deosebit de grave se intelege o paguba materiala mai mare de 50.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitatii, cauzata unei autoritati publice sau oricareia dintre unitatile la care se refera art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice”. Si, tot potrivit Codului penal, in cazul multor infractiuni, daca fapta a produs consecinte deosebit de grave, pedeapsa este mult mai mare, iar regimul sanctionator mai sever (de exemplu, inchisoare de la 10 la 20 de ani , in loc de inchisoare de la 3 la 15 ani, daca fapta nu ar fi produs astfel de consecinte). Inflatia a „modificat” deci si plafonul de 50 de milioane. Din acest motiv, persoane care au savarsit o infractiune ce a produs un prejudiciu de 50 de milioane si cateva sute de mii de lei au sesizat Curtii Constitutionale neconstitutionalitatea art.146 din Codul penal. Ele au aratat ca, in conditiile unei inflatii care nu mai conteneste, acest articol impune aplicarea unor pedepse disproportionat de mari si deci impiedica realizarea unui proces echitabil, garantat de Constitutie. Curtea Constitutionala le-a dat dreptate acestora si a retinut in mod evident ca limita de 50.000.000 lei nu mai reprezinta o valoare constanta fata de care se impune un regim sanctionator mai sever.
Euro este moneda
de referinta

Decizia Curtii Constitutionale arata insa, in continuare, ca „modificarea continutului unei norme juridice, prin schimbarea conditiilor impuse de aceasta, semnifica „legiferare”, iar Curtea nu isi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica legea si nici nu poate impune organului legiuitor o anumita conceptie legislativa”. Pentru acest motiv, exceptia de neconstitutionalitate a fost respinsa.
Este de remarcat ca, in timp ce Guvernul a comunicat ca, intr-adevar, se impune modificarea articolului 146 de catre organul legislativ, presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nici nu au comunicat Curtii punctele lor de vedere.
Cu alte cuvinte, in sistemul nostru de drept, pe alocuri, inflatia face legea. Constatand aceasta, dar si incremenirea in proiect a Parlamentului, autorii Legii privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice (Legea nr.99/1999, publicata in Monitorul Oficial nr. 236/27 mai 1999), au stabilit limitele valorice in euro. De exemplu, „in cazul in care pretul de achizitie al unui bun nu depaseste echivalentul in lei al sumei de 1.000 euro, garantia reala nu este opozabila celui care a cumparat bunul afectat garantiei” si „neindeplinirea de catre creditor a obligatiei atrage raspunderea acestuia pentru orice dauna cauzata creditorului garantat, in cuantum reprezentand cel putin echivalentul in lei al sumei de 500 euro”.r
Lucrurile sunt simple. Toata lumea este de acord ca ceva trebuie facut, atunci cand viata unor oameni (fie ei contravenienti sau infractori) este grav afectata de delasarea semenilor lor. Insa, pana cand ceva se va urni, judecatorii, si cei ai Curtii Constitutionale, aplica legea existenta. Ce altceva ar putea ei sa faca?tr