O zi de lucru obisnuita pe santierul arheologic. Mai un pilon descoperit, mai o dala de pardoseala recent descoperita. Nimic nemaipomenit, desi aici se afla unul dintre amfiteatrele romane considerate ca fiind cele mai mari din estul Europei. In "locul de show" care altadata (acum aproape 2000 de ani) putea adaposti peste 5.000 de persoane, se preumbla doar cateva zeci, in pofida campaniei promotionale.La campingul din buricul targului, vanzoleala mare. In cele trei casute, incap, de bine, de ra
O zi de lucru obisnuita pe santierul arheologic. Mai un pilon descoperit, mai o dala de pardoseala recent descoperita. Nimic nemaipomenit, desi aici se afla unul dintre amfiteatrele romane considerate ca fiind cele mai mari din estul Europei. In „locul de show” care altadata (acum aproape 2000 de ani) putea adaposti peste 5.000 de persoane, se preumbla doar cateva zeci, in pofida campaniei promotionale.
La campingul din buricul targului, vanzoleala mare. In cele trei casute, incap, de bine, de rau, vreo sase-opt persoane. Patronul, Cornel Oproni, spera sa dea lovitura. Dar acolo nu a poposit (nici la bufet) decat o mana de oameni, printre care si elevi, adusi cu „arcanul” de prin Alba.
La Sarmisegetuza,
eclipsa a oprit apa
„Ma asteptam la mai multi straini, circa 200”, declara Oproni. Dar, degeaba. Toata afacerea cu privatizarea campingului nu e rentabila, deoarece taxele sunt extrem de mari. Ma refer la cele practicate de stat, caci eu dau casuta cu 5000 lei pe zi. La „Sarmi” exista doar un motel. „Asezamantul” poarta numele localitatii. In ziua eclipsei, apa potabila si de spalat nu era. Turistul dornic de igiena trebuia sa aduca apa de la subsol. De mancare, nici vorba. Deoarece s-a schimbat bucatarul, pentru o ciorba de burta traditionala, musteriul trebuia sa astepte peste o jumatate de ora. Noroc cu niste rusi si iugoslavi, care au pus de un chef pe cinste, chefuind intr-un ritm dracesc, in aburi de vodca. In rest, nimic: vreo 150 de persoane, ploaie, venituri zero si o eclipsa „la capatul tunelului” cum avea sa-mi spuna un barbat hatru de prin partile Albei.
Adam Corui, primarul localitatii care numara aproape 1.500 de suflete, era suparat foc: „Din eclipsa am castigat… experienta. Ne asteptam la 1.200 de turisti straini, la un picnic, la noi. Ei nu au venit, desi
le-am oferit un spatiu adecvat. Avem un camping, un motel si circa zece familii care au oferit adapost turistilor. Doar atat… Consiliul judetean da indicatii, iar Prefectura, decizii. Dar nimeni nu a dat nici un ban.”
Acceleratul 1838, Timisoara-Iasi, a fost luat cu asalt de turisti. Belelele au inceput la gara Deva, unde, la casierie, erai intrebat daca vrei bilet „pe banca sau in picioare”. Niste polonezi s-au declarat „fascinati de Romania”, dar liderul lor, un blond pe nume Adolf, mi-a spus: „Toate serviciile sunt execrabile. Sunt incantat de aceasta tara, dar cu toate acestea, nu ma voi intoarce aici niciodata”. Helga, o flamanda, a fost de aceeasi parere; nici nu e de mirare, caci „nasul” cu numarul 103 ingaduia pasageri clandestini (si bagaje idem), vanzatori ambulanti care vindeau la negru bere, napolitane sau pantofi, intr-o atmosfera de bulibaseala tipic fanariota.
Si la Hateg, aceeasi atmosfera care aducea a orice, numai a „eclipsa secolului” nu. Confuzie totala, bani putini, turisti rari, cam asa se poate descrie actiunea.
Adica, un fiasco. Ca de altfel, si vremea ploioasa, care i-a imprastiat pe putinii „vanatori de eclipsa” aciuati prin zona.
Peter Leb