Atunci cand misiunea Apollo a fost incununata de succes, sovieticii au realizat pentru prima data ca puterea americanilor in domeniul computerelor a stat la baza reusitei misiunii. Primul-ministru sovietic al acelor vremuri, Kosygin, si-a exprimat nemultumirea fata de slaba dezvoltare a cercetarii sovietice, in special a slabiciunii industriei computerelor in competitia cu Occidentul.
In anii ‘70, sovieticii foloseau IBM-uri false
In acelasi timp, in lumea occidentala, puterea si informatia erau deja privite ca un drept inalienabil al fiecarui om. Libertatea presei era incurajata pentru a crea un public capabil sa ia decizii importante.
Pe de alta parte, in tarile comuniste din blocul estic, puterea era detinuta in exclusivitate de liderii politici care doreau sa monopolizeze piata informatiilor. Potentialul de raspandire al informatiei punea serioase probleme liderilor politici.
Totusi, fostele tari comuniste, in frunte cu Uniunea Sovietica, realizau importanta dezvoltarii unei industrii a calculatoarelor.
La inceputul anilor ‘70, cele mai raspandite si folosite sisteme in URSS erau copii false ale sistemelor de succes ale firmelor IBM, Digital si Intel, fiind introduse pe piata sovietica intre 1965 si 1968. In aceasta perioada, industria de calculatoare isi incepe productia, concentrandu-se asupra dezvoltarii si utilizarii pe scara larga a serverelor. Acest gen de computer a fost preferat deoarece reprezenta o necesitate pentru industria spatiala si a apararii.
De asemenea, serverele erau cele mai indicate pentru a fi folosite in planificarea economica si administrativa. In acelasi timp, erau destinate pentru agentiile centrale de mare importanta si tinute sub un control strict.
Cu toate acestea, in 1984, elita stiintifica si academia sovietica au semnalat faptul ca decalajul dintre Est si Vest, in ceea ce priveste tehnologia avansata, va deveni insurmontabil in doar cativa ani, daca nu se va face ceva concret.
Astfel, in cativa ani, a luat fiinta un sector mixt alcatuit din organizatii particulare, cooperative, intreprinderi de stat nou-create, societati mixte in colaborare cu parteneri straini si filiale ale unor companii straine. Acesta a fost, de fapt, inceputul sfarsitului pentru regimul comunist din Uniunea Sovietica.
In Polonia, liderii politici si expertii in domeniu au promovat o imagine complet noua a informaticii pentru Europa rasariteana. Guvernul a inceput sa se ocupe serios de aceasta problema, trimitandu-si informaticienii in strainatate la cele mai bune cursuri de specializare. Intre 1971 si 1975, numarul specialisilor polonezi in informatica a atins cifra de 50.000. Acestia au creat aplicatii la scara larga pentru sisteme bancare si industria cailor ferate. Programul a costat guvernul polonez aproximativ 200 de milioane dolari.
Ungurii au facut, la randul lor, mari eforturi pentru a promova folosirea calculatoarelor in scoli si institutii de stat. Cehoslovacia si Bulgaria au introdus in 1980 computerele pe 16 biti, configurate dupa o tehnologie vestica, cu toate ca productia si piata de componente erau limitate.
Pe fondul schimbarilor din Occident in industria informatica, in Europa de Est au avut loc miscarile si reformele politice si economice care au dus la destramarea regimului comunist.
Piata computerelor din aceasta regiune a atras imediat atentia Occidentului. Reprezentand 14 procente din totalul productiei nationale globale si avand o populatie de 423 milioane (de doua ori mai mult decat Statele Unite), piata estica se vadea a fi o sursa de nesperate profituri pentru americani. In acelasi timp, europenii isi doreau sa aiba acces la tehnologia occidentala si la facilitatile pe care aceasta le aducea cu sine. Desi totul parea a se constitui intr-o ecuatie perfecta, problemele nu au intarziat sa apara.
O legislatie stufoasa si nepusa la punct, precum si birocratia aflata in mare voga in statele foste comuniste au fost primele obstacole de care s-au lovit investitorii. Conditiile economice precare existente si astazi limiteaza investitiile estice in tehnologia occidentala. O alta chichita a problemei o reprezenta neconvertibilitatea valutelor tarilor foste comuniste in dolari, ceea ce complica sistemul de plata pentru produsele vestice.
De asemenea, pirateria softurilor a gasit un teren prielnic pentru a se dezvolta in estul batranului continent. Mentalitatea europenilor in acest domeniu a fost elementul principal ce a stat la baza acestui fenomen.
Companiile care produc harduri nu s-au confruntat cu problema pirateriei, in schimb au avut de luptat cu afluenta de produse-clone asiatice. Furnizorii s-au lovit, la randul lor, de dificultatea de a face afaceri cu oameni ce aveau alta cultura si mentalitate. Astfel, a fost necesara o personalizare a serviciilor oferite de acestia, o mai mare preocupare pentru nevoile specifice ale zonei si o prezentare in limba locala a produselor.
Mileniul computerelor bate si la usa Europei
Desi nu a avut un inceput prea promitator si s-a lovit de atatea obstacole, „emanciparea” Estului in domeniul informaticii a luat un avant considerabil.
Daca mileniul urmator „va fi al calculatoarelor sau nu va fi deloc”, asa cum afirma unii, vom trai si vom vedea.
Un lucru este insa cert: europenii nu au de gand sa se lase mai prejos decat vecinii lor de peste ocean. Cel putin nu intr-un domeniu atat de important, cum pare sa devina industria calculatoarelor.