Costul echipamentului pentru un pescar fara pretentii se situeaza in jurul sumei de 100.000 lei. Cu acesti bani se poate achizitiona o varga, accesoriile necesare (fir, pluta, plumb, carlig) si, bineinteles, momeala. Multi dintre pescarii profesionisti au plecat de la aceasta dotare. Pe masura ce le-a crescut experienta (in urma rezultatelor), s-au marit si pretentiile privind dotarea.
Pentru dobandirea calitatii de pescar sportiv, orice persoana indiferent de varsta si sex se poate adresa uneia dintre cele 60 de asociatii teritoriale afiliate Asociatiei Generale a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi (AGVPS), unde, in urma sustinerii unui examen de cunostinte generale despre pescuit, legislatie si protectia mediului si a achitarii unei cotizatii anuale, intra in posesia unui permis de pescuit. Acesta ii da dreptul sa pescuiasca in bazinele gospodarite de asociatia respectiva si, pe baza de reciprocitate intre asociatii, in toate bazinele naturale neamenajate din sistemul AGVPS, dupa o prealabila informare la asociatia teritoriala respectiva.
„Cotizatia anuala pentru 1999 a fost stabilita la120.000 lei, la care se adauga cotizatii suplimentare percepute de asociatii in cazul in care acestea au investit fonduri suplimentare pentru repopulari, amenajari hidrotehnice si paza, in total nedepasindu-se costul a maximum doua sedinte de pescuit pe un bazin privatizat”, afirma arh. Mugurel Ionescu, secretarul Comisiei de Competitii si Pescuit Sportiv din AGVPS.
Cotizatiile sunt diferentiate pe varste, copiii pana la varsta de 14 ani platind 25%, juniorii pana la 18 ani, studentii si pensionarii 50% si gratuit pentru veteranii de razboi si persoane peste 80 de ani. „Pentru pescarii bucuresteni, permisele de pescuit sunt eliberate de asociatiile Sitarul, Diana, Vulturul, Unirea si Acvila, acestea avand in administrare bazine piscicole bine populate”, precizeaza dl Mugurel Ionescu. De asemenea, pescuitul sportiv se poate practica si pe bazinele-crescatorii administrate direct de AGVPS, bazine destinate in special desfasurarii concursurilor de pescuit sportiv, prin achitarea unei taxe zilnice. Daca in Bucuresti pescarii sportivi nu pierd timpul pe mal (dupa spusele secretarului de la AGVPS), in provincie situatia este alta. Pescarii sportivi acuza asociatiile de slaba activitate in ceea ce priveste popularea apelor avute in gospodarire si poluarea, iar de aici, lipsa pestelui in multe locuri. Acest lucru a impins multi pescari catre lacuri si balti private unde, contra unei taxe zilnice, pot sa-si satisfaca pasiunea fara a mai avea nevoie de permis.
In Romania exista 116 mii de pescari inregistrati
In anul 1998 au fost inregistrati 116.437 pescari sportivi. Numarul celor care practica aceasta activitate este mult mai mare, insa sportivitatea si fair-play-ul acestora privind pescuitul si atentia acordata naturii sunt sub semnul intrebarii. „La noi, aproape 80% din pescari prind peste pentru a-l vinde sau pentru consumul personal”, subliniaza Dragos Oncilescu, directorul general al firmei Finesse si, in acelasi timp, un inrait pescar sportiv.
Si cum sa nu se dezvolte aceasta „afacere”, cand Hotararea nr. 971 din 29 decembrie 1994 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele de pescuit si de protectie a fondului piscicol prevede amenzi cuprinse intre 100.000 lei si 1.000.000 lei. Dupa ce ca sunt foarte mici, mai sunt si greu de aplicat din cauza conditiilor de paza. Cum poti pazi un curs de apa? Pentru a putea insa sa ne formam o parere despre nivelul amenzilor din Romania am aruncat o scurta privire in ograda unei tari dezvoltate. De exemplu, in Canada, amenzile pentru nerespectarea normelor de pescuit pornesc de la aproximativ 450 dolari! Pe langa aceasta masura, cel amendat este inregistrat in evidentele Politiei ca infractor (cu eticheta „braconier).
Pe langa problemele legate de pescuitul in perioada de prohibitie si nerespectarea normelor privind pescuitul, mai este si mentalitatea, foarte putini fiind cei care respecta dimensiunile de pastrare a pestelui. De aici si afirmatia „romanii arunca pestele inapoi „in juvelnic” pe cand strainii inainte in apa”.
Aurelian Buliga
