Viata pe muche de cutit a industriei de tractoare din Romania a fost bulversata cu catva timp in urma de stirea ca Turcia acorda taranilor sai credite pe 25 de ani pentru cumpararea de tractoare. Se estima deschiderea unei piete foarte largi pentru exportatorii romani, prezenti deja pe piata cu linia de asamblare. Nivelul inalt de decizie – prim-ministru, – de la care a fost difuzata stirea, ne-a facut sa credem un moment ca informatia ar putea sa sugereze un regim similar de creditare si in Romania.
Nu a fost asa, ba dimpotriva, am continuat sa importam pe langa multe alte produse agroalimentare si grau pentru paine, chiar si tractoare. Ceea ce nu a aflat dl Radu Vasile, cu ocazia vizitei in Turcia, este ca aceasta se situeaza in prezent pe locul patru in Europa (dupa Spania, Italia si Franta) ca nivel al incasarilor din turism – peste patru miliarde USD pe an. Legatura agricultura-turism devine explicita daca adaugam ca, in restaurantele si hotelurile turcesti de trei-patru stele, foarte rar intalnesti produse de import.
Iata insa ca prin „Legea Muresan” s-a creat in sfarsit un fond special cu destinatia „Dezvoltarea agriculturii romanesti”, alimentat din incasarile din privatizarea IAS-urilor. Ceva bani din privatizare trebuie sa se fi incasat daca Ministerul Agriculturii si Alimentatiei (MAA) a lansat programe de sprijinire a agriculturii private din acest fond.
Primul, intitulat „Program privind sprijinirea fermierilor privati pentru achizitionarea de tractoare, combine, masini si utilaje si instalatii de irigat din productia interna”, prevede pentru anul 2000 o suma de 200 miliarde lei pentru finantarea nerambursabila a unei cote de 15% din valoarea achizitiilor facute de fermierii privati (persoane fizice sau juridice), arendasi si statiuni de cercetare cu profil agricol. S-a estimat ca astfel s-ar putea achizitiona pana la 9.000 de tractoare si alte echipamente agricole: combine, pluguri, semanatori, instalatii de irigat. Ca majoritatea reglementarilor juridice de la ora actuala, sistemul de creditare a agriculturii private este generat de o lege si mai multe ordonante si hotarari de guvern, din care cea finala privind infiintarea Societatii de comercializare a tehnicii agricole cu plata in produse agricole nici nu a aparut.
Constituirea asociatiilor are baza legala
Explicatia constituirii cu atata greutate a unui sistem este data de faptul ca initiativa este indirecta, venind din partea unor functionari, de rang mai mic sau mai mare in stat. Situatia normala intr-o economie de piata este ca asociatiile de producatori sa formuleze propuneri legislative pornind de la realitatile economice din sectorul respectiv.
Un prim demers in sensul organizarii pietei agricole a venit tot de sus in jos, prin Ordonanta Guvernului nr. 55/30 ianuarie 2000, prin care se reglementeaza infiintarea si functionarea organizatiilor interprofesionale pe produse agroalimentare, organisme care vor participa alaturi de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei la dezvoltarea cadrului juridic pentru agricultura „propunand masuri si politici (agricole) autoritatilor administratiei publice… si analizand proiectele de acte normative ale MAA”.
Tipologia fermierului roman dupa patru decenii de la victoria deplina a transformarii socialiste a agriculturii este, in linii mari, urmatoarea: cheltuielile de cultivare a pamantului sunt foarte rar acoperite din valorificarea recoltei; peste 70% din cheltuielile de consum ale bugetului de familie sunt acoperite prin autoconsum, economii zero sau minus (datorii) care s-au acumulat din cauza platii de mizerie practicate decenii de CAP-uri, de ordinul a 50-70 de bani pe zi lumina de munca.
Din hatisul de acte normative la care face trimitere Ordinul nr. 15 din 14.02.2000 al ministrului agriculturii pentru aprobarea programului sus-amintit, ne vom rezuma la drumul de urmat de reprezentantii acestei tipologii preponderente a fermierilor nostri.
Este evident ca inainte de a avea organizatii interprofesionale pe produs, taranii au nevoie de organizatii profesionale ale producatorilor, care impreuna sa detina minimum 30-60 ha teren, astfel ca alocand intreaga valoare adaugata obtinuta in decurs de cinci ani sa poata sa achizitioneze un tractor sau, respectiv, un pachet (tractor si set masini agricole). Exprimat in grau, aceasta ar insemna predarea a 90 de tone in intervalul amintit sau, respectiv, 180 tone. Aceasta este premisa strict necesara obtinerii sprijinului statului.
Deocamdata insa, nimeni nu si-a pus problema logisticii de preluare a recoltelor respective. Asa cum arata recent premierul Isarescu, avem piata de capital, dar nu avem o piata a rosiilor sau, adaugam noi, o bursa nationala a cerealelor.
Presupunand ca asociatiile de producatori se constituie in paralel cu Societatea de comercializare a tehnicii agricole, ele vor trebui sa dovedeasca faptul ca sunt o forma de asociere prevazuta de Legea nr. 36/1991.
Reprezentantii asociatiilor vor elabora apoi un plan de afaceri evidentiind cash-flow-urile anuale care sa acopere ratele si dobanzile la credit pe baza caruia bancile comerciale (BCR, BRD si CEC) pot aproba un credit pentru 85% din valoarea comenzii cu dobanda bonificata in proportie de 70%. Dar nu asa simplu. Banca ii va trimite la Fondul de Garantare a Creditului Rural pentru garantarea a 70% din valoarea imprumutului, iar pentru 30%, asociatia va cauta sa ofere garantii imobiliare, de preferinta in mediul urban.
Dar lupta pentru tractor este abia la inceput. Pentru celelalte 15 procente din valoarea tractorului suportat din Fondul de Dezvoltare a Agriculturii trebuie obtinut avizul Directiei Generale de Agricultura si Industrie Alimentara judeteana pe baza unui dosar care include aprobarea bancii de acordare a creditului pentru 85% din valoarea marfii si ordinul de plata confirmand plata efectiva a facturii catre furnizorul intern. Este evident ca cei 15% din pret ar urma sa fie recuperati ulterior, dupa efectuarea livrarii. Daca mai are putere si nu a abandonat totul, fermierul perseverent se poate apuca de munca in agricultura. Dar, avand o asemenea calificare in „administratie” de ce ar mai face agricultura.