Pana mai ieri, proprietarul unui magazin se aproviziona, legal, contra bani gheata, cu marfa in valoare de maximum 30 milioane lei. „Nu era mult, dar de ajuns, cat sa nu te oblige la foarte multe transporturi”, declara proprietarul unui mic magazin din Bucuresti. O recenta ordonanta – printre ultimele adoptate de cabinetul Vasile – reduce plafonul de plata la un milion de lei: cat sapte CD-uri, cinci cartuse de tigari, mai putin decat un palton. Cel care vinde are si el mainile legate: nu poate incasa mai mult de 5 milioane lei/zi, de patru ori mai putin decat fusese stabilit pana acum.
Cu aplicare de la 1 ianuarie 2000, decizia Guvernului pare o gluma proasta. Nici un copil nu isi poate imagina ca o companie mai poate achita ceva cu bani gheata, in conditiile impuse. Ce se va intampla, totusi? Varianta oficiala, care justifica si scopul deciziei, este ca firmele vor apela la mijloace moderne de plata, cum ar fi viramentele bancare sau cardurile, iar platile catre buget devin sigure.
Desi nesigur pe efecte, Decebal Traian Remes, ministrul finantelor, nu da inapoi: „Voi apara aceasta ordonanta pentru ca este nevoie de disciplina financiara in Romania. Stiu ca platile se fac prin instrumente bancare in toate tarile unde este economie si disciplina, si daca peste tot este bine, atunci probabil ca si noi trebuie sa facem la fel”. Ar fi de vis sa ne putem compara cu economiile asezate. Numai ca realitatea e mult mai sumbra. Viramentele bancare sunt modalitati de plata practicate in relatiile contractuale stabile, cu clauze precise si parteneri de incredere, cu alte cuvinte in acele economii „disciplinate” la care viseaza dl Remes.
Garda Financiara abia asteapta sa dea amenzi
La noi, majoritatea facturilor de aprovizionare sunt achitate pe loc; altfel exista riscul sa ramai fara bani sau sa-i primesti mult mai tarziu. Cardul devine si el inutilizabil, cata vreme doar un numar infim de sedii sunt dotate cu cititor de card.
Singurii castigati vor fi, dupa cate se prefigureaza, bancile si avocatii. Chiar daca nu in totalitate, cel putin o mica parte din agentii economici cu frica de fisc vor recurge la viramente, taxate cu un comision intre 0,1-0,75%. Altii vor prefera sa apeleze la un avocat. Experienta o dovedeste. In 1996, Ordonanta nr. 15 stabilea pentru prima oara limita platilor si incasarilor in numerar la 5 milioane lei. Garda Financiara a mers la sigur, amendand mii de firme, cu confiscarea sumei peste limita legala. Procesele au inflorit. Curtea Constitutionala a fost asaltata de contestatii contra OG nr. 15/1996. Petitionarii acuzau incalcarea dreptului la proprietate prin confiscarea unei averi dobandite legal – drept consfintit de Constitutie. Desi solutiile Curtii au fost favorabile Guvernului, batalia nu a fost pierduta definitiv: in august 1997, primul-ministru Victor Ciorbea se lasa convins sa majoreze plafonul de casa, prin OG nr. 26/1997, la 10 milioane lei, iar platile cash intre agentii economici la 20 milioane lei; un an mai tarziu, Parlamentul avea sa mai adauge cate 10 milioane lei la fiecare plafon.
Ultima speranta
este noul guvern
Iminenta impunere a unui numerar maxim de 30 de ori mai mic, respectiv de 4 ori mai mic decat cel de anul trecut, redeclanseaza un razboi dur, care va pune cabinetul Isarescu, chiar de la instalare, in fata unei dileme majore. Va da premierul-guvernator unda verde ordonantei la publicare – in detrimentul firmelor, dar in beneficiul bancilor- sau o va bloca, in ultimul ceas, cu riscul de a fi blamat de fostii colegi?