nu se intalneste intotdeauna cu cererea“, „un business in care adesea primeaza interesul personal“ – acestea sunt principalele raspunsuri pe care le-am primit la intrebarea: „Care sunt particularitatile industriei muzicale din Romania?“.Dintr-o alta perspectiva insa, este un domeniu care prezinta aceleasi caracteristici ca in Occident: albume aparute la intervale regulate de timp, videoclipuri de promovare, campanii promotionale de lansare, afise, trupe „de o vara“ sau trupe care reusesc sa se mentina, in ciuda schimbarii gusturilor, tendintelor si generatiilor.„In anul 2004, piata muzicala din Romania s-a sedimentat. Este pentru prima oara, dupa aparitia Legii drepturilor de autor, din 1996, cand putem vorbi de o piata matura, saraca, ce-i drept, in care isi gasesc locul toate curentele muzicale. Daca pana in urma cu ceva timp, piata migra de la un curent la altul cu o frivolitate dezarmanta, acum fiecare artist important si-a gasit publicul caruia sa i se adreseze“, este de parere Dan Plesa, Promo Manager la A&A Records. „Singura diferenta majora intre piata muzicala din Romania si cea din Occident este data de aspectul financiar. Aici, un videoclip se produce cu cateva mii de euro, in Occident cu cateva zeci de mii; aici, un CD autohton se vinde cu patru – cinci euro, in Occident se vinde cu 20 – 25 de euro. Plus eterna problema a pietelor sarace: pirateria – care, desi a scazut in procentajele oficiale, continua sa provoace mari pierderi financiare artistilor si producatorilor“, precizeaza Dan Plesa.Valoarea exacta a pietei de muzica romanesti este greu de stabilit. Ar trebui cumulate cifrele vanzarilor de CD-uri si casete ale tuturor caselor mari de discuri, ale label-urilor independente, ale asa-ziselor studiouri locale, care editeaza subproductii din zona manele/muzica de petrecere/folclor, si, ce este si mai greu, importantele cifre corespondente veniturilor din piraterie. Toti cei implicati evita sa ofere astfel de cifre, din dorinta de a nu da informatii concurentei, de a nu atrage atentia si, bineinteles, de a-si pastra afacerea prospera si, in cazul piratilor, libertatea. Luminita Lupascu, Manager Box Office, editorul lucrarii „Tot ce trebuie sa stii despre industria muzicala din Romania“, considera ca profesionistii sunt mult prea rari in acest domeniu in care sunt strict necesari: casele de discuri nu angajeaza directori A&R (persoane care sa se ocupe de recrutarea de noi talente), oameni de PR, marketing sau distributie, de calibru, preferand sa-si formeze echipe ieftine, care nu lucreaza pe baza unei strategii. Sistemul pare ca functioneaza si fara prea multe investitii de acest gen, o data ce cumparatorul genului „etno-manelistic“ se multumeste cu o caseta achizitionata de la piata, fara sa citeasca recenzii sau sa se orienteze dupa topuri.
Mai mult comert si mai putina arta
„Daca in Belgia evenimentele populare, precum sarbatorile berii, sunt asociate cu muzica de jazz, in Romania, subproductiile si kitschul garanteaza audienta si ingrasa conturile, deci vor ramane specialitatile casei (de discuri). In fond, este normal ca orice firma comerciala sa doreasca profit si sa-si orienteze activitatea pentru obtinerea lui“, afirma Luminita Lupascu. „Producatorii evita sa investeasca in artisti fara potential comercial, «cerere contra oferta» fiind singurul principiu consecvent dupa care se ghideaza. Desi acum cativa ani, cand fenomenul «manele» era in fasa, unele case de discuri au declarat ca nu vor face rabat si nu se vor injosi publicand astfel de titluri, vanzarile foarte mari ale concurentilor fara procese de constiinta le-a determinat sa lanseze de urgenta sub-label-uri profilate pe acest gen muzical, care le-au adus venituri foarte mari“, explica Luminita Lupascu. Exista pe piata si produse de buna calitate, care nu isi gasesc cumparatori. In opinia Ioanei Fesnic, de la Era Business, unul dintre afiliatii casei de discuri EMI International, acest lucru se intampla si din cauza ca posturile muzicale de televiziune si radio cultiva hit-ul si atat, prea putina atentie fiind acordata educatiei pe care se presupune ca mass-media de specialitate ar trebui sa o faca publicului sau. Absenta unei politici comune, coerente a producatorilor locali este, de asemenea, o caracteristica negativa a industriei muzicale. Profesionalismul este adesea abandonat in favoarea ambitiilor personale, iar afacerea nu se masoara in profit, ci in gloria directorului casei de discuri, care a semnat un contract cu un artist de renume, sau in numarul de holograme cumparate de la Uniunea Producatorilor de Fonograme din Romania (UPFR). „Interesul de business se subordoneaza adesea interesului personal, ceea ce face imposibila colaborarea caselor de discuri la dezvoltarea si cresterea pietei de muzica din Romania. Nu ne putem uni, asadar, eforturile pentru a actiona coerent in privinta politicii de preturi, relationarii cu mass-media sau impotriva pirateriei“, constata Ioana Fesnic. Unii cred ca lucrurile s-ar schimba daca jucatorii de pe piata de nisa ar juca tare si ar obtine succese notabile cu productiile lor, daca distribuitorii ar accepta si alte titluri, daca radiourile ar acorda mai multa atentie muzicii cu adevarat bune, daca posturile de televiziune ar promova mai mult artistii veritabili, daca presa scrisa ar publica, pe langa scandalurile sexuale, si cateva cuvinte despre talentul artistului respectiv. In mare parte, este adevarat, sustine Luminita Lupascu, de la Box Office, dar cel mai mult ar conta daca puterea de cumparare a romanilor ar creste. Atunci, pretul unui CD sau al unui bilet de concert s-ar alinia la preturile de afara, calitatea productiilor s-ar imbunatati, comertul cu muzica ar deveni civilizat, publicul, mai exigent, iar acest tip de articole, istorie…

Industria muzicala in anul 2004

• Anul trecut, volumul pietei de muzica s-a ridicat la 21 de milioane de holograme cumparate, fata de 17,8 milioane in 2003. Ca valoare, piata produselor originale este de aproximativ 20 de milioane de euro.
• Potrivit statisticilor, muzica straina este piratata in proportie de 80%, iar cea romaneasca, de 50%.
• 2004 este anul care a stat sub „dominatia“ triunghiului moldovenesc: O-Zone, Pavel Stratan, Zdob si Zdub.
• Pe piata live (a concertelor), cei mai solicitati au fost Holograf, Voltaj, Stefan Banica Jr., Loredana, Iris.
• In topul vanzarilor de muzica romaneasca se afla O-Zone, Holograf, Costi Ionita, Pavel Stratan, BUG Mafia, Pepe, Parazitii.
• Printre numele internationale foarte bine vandute in Romania amintim: Julio Iglesias, Aventura, Britney Spears, Thalia, Eminem, Kylie Minogue, U2.

Folclorul, cel mai ascultat gen muzical

Compania Mercury Research a realizat, in exclusivitate pentru revista Capital, un studiu Omnibus referitor la preferintele muzicale ale romanilor. Va prezentam principalele rezultate ale cercetarii, cu precizarea ca aceasta s-a efectuat pe un esantion reprezentativ la nivel national, constituit din 1.348 de persoane, cu varsta peste 15 ani.
• Genurile muzicale cele mai ascultate de romani sunt folclorul (54%), dance/disco (40%), manele (32%), latino (24%). Doar 11% prefera muzica clasica, iar 2% asculta jazz.
• De muzica latino sunt atrase intr-o proportie mai mare femeile (28%), fata de barbati (21%). Diferentierea intre ascultatori se face, de asemenea, si in functie de nivelul educatiei. Astfel, muzica populara este ascultata de 66% din cei cu studii primare, in timp ce persoanele cu studii medii prefera, cu precadere, manele (38%).
• Rock-ul, jazz-ul si muzica electronica sunt genuri ascultate cu precadere de cei cu studii superioare.
• Diferente semnificative apar si in functie de varsta: doar 20% din tinerii intre 15 si 29 de ani asculta folclor, in timp ce 60% prefera dance/ disco, iar 54%, manele. De asemenea, 38% din persoanele din aceasta categorie de varsta asculta muzica pe calculator si sunt intr-o mai mare masura amatori ai unor genuri precum: hip-hop, rap, house/rave/ techno, soul/rhythm&blues, ambientala, rock, rock alternativ si electronica.rn
rn• Intr-o oarecare masura, gusturile muzicale difera si in functie de zonele geografice. Bucurestenii, de pilda, asculta intr-o pondere mai mare muzica clasica (24%, fata de 11%, media la nivel national) si muzica ambientala (14%, fata de media de 6%). Tot ei sunt cei care agreeaza intr-o masura mai mica folclorul si manelele.rn
rn• Televizorul (68%), radioul (56%) si combina audio (26%) sunt principalele mijloace de difuzare la care apeleaza, in general, ascultatorii. rn
rn• In ultimul an, aproximativ o treime din amatorii de muzica (30%) au cumparat casete sau CD-uri, jumatate din acestia cheltuind intre 100.000 si 500.000 de lei, iar 40%, mai mult de aceasta limita. Achizitiile s-au efectuat indeosebi de la tarabe (66%) si mai putin de la magazinele specializate (54%).