Creşterea preţurilor la alimente pe plan mondial aminteşte de criza de la începutul anilor ‘70. Cåştigaţi sunt exportatorii, iar pierzători vor fi statele cu subvenţii mari în agricultură şi consumatorii.
În urmă cu doi sau trei ani, dacă luai trenul sau ieşeai cu maşina pe DN1 din Bucureşti către Braşov, dădeai cåt vezi cu ochii doar de lanuri de porumb şi floarea-soarelui. Acum, aceleaşi ogoare sunt pline de rapiţă. Folosită intensiv la fabricarea biocombustibililor, planta respectivă a ajuns să fie unul dintre vinovaţii pentru creşterea preţurilor alimentelor pe plan mondial. Nu e nicio glumă. Dacă mai adăugăm şi schimbările climatice, creşterea economică puternică la nivel global, ascensiunea veniturilor în ţările emergente şi avansul preţului la produsele petroliere, avem tabloul complet al cauzelor care au determinat criza din industria alimentară.
„Începånd din 2005 – şi pentru prima dată de la începutul anilor ‘70 – preţul alimentelor a crescut substanţial. Din anul 2000, preţul porumbului şi al orezului s-a dublat, în timp ce preţul gråului s-a triplat. Numai în 2007 preţul gråului a crescut cu 52%, în timp ce Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură din cadrul Naţiunilor Unite (FAO) anunţă că indicele său global pentru alimente a crescut cu 40%, comparativ cu un avånt de doar 9% în 2006“, se arată într-un studiu recent al companiei de consultanţă şi audit Deloitte.
Analiştii avertizează că, cu excepţia deturnării culturilor către producţia de materie primă pentru biocombustibili, factorii care au cauzat această creştere accentuată nu sunt un fenomen de scurtă durată şi anticipează schimbări importante în sectorul de alimente şi băuturi. „Există oportunitatea de a crea valoare substanţială în această industrie, iar pentru asta companiile de profil trebuie să facă trei lucruri: să ia deciziile strategice corecte, să se mobilizeze pentru a cåştiga şi să pornească de la premise fundamentale corecte“, menţionează acelaşi studiu.
Cine cåştigă şi cine pierde? În primul rånd, cåştigă ţările şi companiile exportatoare, dar chiar şi în unele ţări cu economii emergente sau în curs de dezvoltare, agricultorii ar putea beneficia de creşterea preţurilor. Pe de altă parte însă, ţările care subvenţionează masiv agricultura, cum este cazul unora dintre statele membre UE, vor trebui să îşi mărească substanţial ajutoarele, ceea ce va avea un impact negativ asupra bugetelor, avertizează analiştii Deloitte.
Reversul medaliei subvenţiilor agricole
„În zonele bogate, aşa cum sunt Statele Unite, Japonia sau Uniunea Europeană, continuarea subvenţiilor şi a existenţei schemelor de protecţie a veniturilor fermierilor a devenit anacronică în contextul preţurilor ridicate la nivel mondial. Mai mult, asemenea politici sunt discriminatorii la adresa ţărilor mai sărace, care ar putea beneficia de pe urma exporturilor“, arată sursa citată. „Cu toate acestea, suportul politic pentru astfel de practici rămåne puternic, iar negocierile la nivel mondial pe această temă au eşuat“.
Cum Romånia este un importator masiv de produse alimentare, materii prime, ba chiar şi cereale, criza a început să se resimtă şi la noi. Prognozele economice spun însă că, spre deosebire de anii trecuţi, 2008 va fi un an favorabil pentru agricultură. Este ştiut faptul că în economia romånească preţul alimentelor este principala componentă a indicelui preţului de consum, iar modificarea acestuia în sens crescător are un impact major asupra inflaţiei. Aşadar, va fi suficient un an agricol bun pentru a atenua creşterea preţurilor în aşa fel încåt acestea să nu genereze inflaţie peste ţinta propusă de BNR?
„Şi Banca Naţională a previzionat un an agricol bun, ceea ce înseamnă un aport suplimentar de un miliard de euro la PIB“, spune Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR. Acesta adaugă că banca centrală nu este îngrijorată de impactul creşterii preţurilor alimentelor asupra inflaţiei. „Inflaţia a rămas o marotă. Cifrele arată o scădere de la lună la lună, pe luna mai am avut 0,43%. Orice carte de ecomie te învaţă că după trei luni de scădere a acestui indicator putem vorbi de deflaţie“, încheie Vasilescu.
În concluzie, ca şi în cazul crizei financiare, Romånia ar putea fi mai puţin afectată de situaţia de pe piaţa mondială. Cvasi absenţa subvenţiilor pentru agricultură se dovedeşte acum a fi un atu. Avantajaţi vor fi unii producători, însă doar cei mari. Pentru cei mici, care vånd din surplusul rămas din autoconsum, dar şi pentru consumatorul obişnuit, creşterea preţurilor alimentelor rămåne o realitate care îi va afecta în mod direct.
52% Cu atåt s-a majorat preţul gråului pe pieţele internaţionale într-un singur an, 2007. Tot anul trecut, potrivit FAO, preţul alimentelor pe plan mondial s-a majorat cu 40%
«Banca Naţională a previzionat un an agricol bun, ceea ce înseamnă un aport suplimentar de un miliard de euro la PIB.»
Adrian Vasilescu, BNR
CINCI ANI DE FOC
Potrivit estimărilor Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD), preţurile produselor alimentare au mici şanse să rămånă la acest nivel ridicat pe termen lung, cu toate că se aşteaptă creşteri în continuare, pånă în 2012. Potrivit unui raport al organizaţiei, în 2017 însă preţurile se vor situa la valori sensibil sub cele de astăzi.
