Casele nationalizate au adus pierderi uriase bugetului Primariei Capitalei; numai anul trecut reparatiile de urgenta ale unora dintre aceste cladiri au costat circa 23 miliarde lei, in timp ce fondul total al chiriilor, care, de regula, ar trebui sa depaseasca net cheltuielile de intretinere a cladirilor, abia a atins 850.000 lei. Mentinerea, in ultimii ani, a nivelului derizoriu al chiriei pentru aceste case a dus la saracirea statului cu zeci de miliarde de lei.
La intrarea in vigoare a Legii caselor nationalizate (nr. 112/1995), Primaria Municipiului Bucuresti avea in administrare 67.070 de locuinte trecute in proprietatea statului dupa 6 martie 1945, case „saltate” la nationalizare de comunisti. In ultimii cinci ani insa, in loc sa joace rolul unui arbitru impartial in disputa dintre chiriasi si proprietari, Primaria, impovarata de grija caselor, s-a grabit sa le vanda. Asa se face ca, pana la sfarsitul lunii trecute, a vandut 36.170 de astfel de locuinte, cu toate ca a despagubit doar un numar de 773 de fosti proprietari. Cu toate ca preturile de vanzare a caselor au crescut mereu (la fiecare trei luni se aplica un coeficient de majorare direct proportional cu cel al salariului mediu pe economie, ultimul, in luna ianuarie ‘99 fiind de 19,33%), chiriasii au cumparat intr-o veselie. I-a ajutat foarte mult si dobanda preferentiala, cuprinsa intre 17,5% si 25%.
Cei care au luat casele de la stat si care, in cele mai multe cazuri nu au terminat de platit nici ratele, au inceput sa se trezeasca insa la usa cu fostii proprietari (sau mostenitorii acestora) care au mers prin instanta si vin cu acte pentru aceeasi casa. Se pune problema atunci cine e „mai proprietar”, fapt care se rezolva numai prin judecatorii si numai risipind timp si alti bani. Cum legea le permite fostilor proprietari sa-si vanda locuintele abia recastigate, apar chiar cazuri aberante cand in joc raman doar „pacalitii”: doi cumparatori ai aceleasi case, unul platind-o la Primarie, iar celalalt fostului proprietar.
In aprilie expira termenul contractelor de inchiriere
Dumitru Tache, directorul Directiei Generale de Administrare a Fondului Imobiliar (DGAFI) de pe langa Primaria Bucurestiului, considera ca aceste inadvertente sunt cauzate de lipsa de cooperare a fostelor ICRAL-uri si afirma: „Abia acum se lucreaza la implementarea evidentelor. Din cauza fostelor ICRAL-uri, noi nu cunoastem un inventar corect al fostelor imobile. Refuzul de a preda evidentele patrimoniale catre DAGFI au produs acest haos”. In Bucuresti, statul a vandut case nationalizate prin toate cele noua ICRAL-uri, prin DAGFI (noul departament al Primariei care trebuia sa preia atributiunile acestora dupa ‘89, ceea ce nu s-a prea intamplat) si printr-o societate acreditata de Primarie, Romcomfort, toate in goana dupa comisionul de 1%, prevazut prin Legea nr. 112. Abia acum se aduna – precum facea Pristanda cu steagurile in piesa lui Caragiale – doar, doar vor iesi la numar. La sfarsit, cand se va trage linia, in curtea cui va ramane oare pisica moarta?
Chiriasii care nu au apucat inca sa cumpere se vor afla in aceasta primavara la o rascruce, fiind greu de apreciat unde ii va duce valul legislativ. Termenul de cinci ani acordat in 1994 prin Legea nr. 17 prin care li se garanta prelungirea contractului expira in luna aprilie. La fel si tarifele actuale ale chiriei, ridicol de mici (in medie de 300-400 lei /luna, existand cazuri in care, pentru o garsoniera, chiria este de doar 50 lei/luna). Daca proiectul de lege care se afla acum in discutie la comisiile parlamentare va fi aprobat in forma inaintata de MLPAT, atunci, desi chiriasilor li se acorda in continuare dreptul de a li se prelungi contractul cu inca cinci ani, indiferent daca locuintele au fost sau nu revendicate (sau chiar retrocedate), statul mareste substantial nivelul chiriilor de 751 de ori. Astfel, tarifele ar putea ajunge la 1.900 lei/mp pentru suprafata locuibila, 750 lei/mp pentru dependinte si 400 lei/mp pentru boxe si terase acoperite. Cei care au case mari vor avea un regim special: pentru suprafata locuibila care depaseste 20 mp/persoana, chiria se majoreaza progresiv cu 25% pentru primii 10 mp, 50% pentru urmatorii 10% si100% pentru restul. In afara de aceste scumpiri, acolo unde fostii proprietari si-au recastigat casele prin hotarari judecatoresti, chiriasii vor negocia tarifele direct cu acestia, eventualele neintelegeri ramanand a fi rezolvate numai prin judecatorii, primaria spalandu-se astfel pe maini. De ceea ce le este mai frica si acum chiriasilor, de instanta, nu vor scapa nici atunci, fie ca vor fi lupte pentru stabilirea chiriei, fie ca va ploua cu ordine de evacuare, asa cum prognozeaza Mihai Enachescu, seful serviciului vanzari DGAFI.
Asociatia Chiriasilor din Locuinte Nationalizate (ACLN) considera ca proiectele de lege sunt partinitoare si net in defavoarea celor pe care-i reprezinta. „Totul este canalizat spre instantele judecatoresti, care devin un fel de furci caudine, de care nu poti trece daca nu dai bani. Nu este posibil sa schimbi o lege cu totul, asa cum se incearca sa se faca, ci doar sa o modifici si sa-i aduci imbunatatiri. Cine a incalcat legile in vigoare intr-o perioada de timp trebuie sa plateasca si daunele pricinuite. Or, in privinta jafului din aceasta tara (vezi situatia ambasadelor si a resedintelor de care se lipseste statul roman), daunele sunt imense”, afirma Eugen Plesa, presedintele ACLN. In ultimii doi ani a plouat cu norme legislative care, in instanta, sunt de partea fostilor proprietari: scutirea de taxa de timbru pentru aceste procese a redus perioada de judecata si a redus la numai un judecator luarea deciziei finale.
Toate acestea domnul Plesa le catalogheaza drept interese directe pentru un cerc de magistrati care s-au specializat in astfel de procese si s-au imbogatit reprezentandu-i pe ce-i ce revendica o proprietate, indiferent daca au sau nu dreptate. Daca n-ar exista insa unele tertipuri avocatesti – uneori strigatoare la cer – (de care se plange ACLN), procedurile ar fi totusi indreptatite, pentru ca nu este bine ca un om care a fost scos din casa lui in urma cu 50 de ani sa mai fie purtat pe drumuri, sicanat si buzunarit prin tribunale.
Singura speranta ramane astfel in cele doua legi (una pentru protectia chiriasilor si cealalta pentru restituirea catre fostii proprietari), care vor fi discutate simultan intr-un viitor apropiat, in Parlament. Poate ca atunci nu vor iesi la rampa doar scantei electorale, ci si reglementari care sa aduca lumina in acest domeniu unde, pana acum, mai mult s-a incurcat decat s-a descurcat.