În ultimii ani, România s-a trezit prinsă într-o luptă din ce în ce mai intensă împotriva consumului de droguri și a dependenței. Răspunsul autorităților, în schimb, a generat multe dezbateri, mulți susținând că acesta face mai mult rău decât bine. Abordarea Guvernului român față de subiectul drogurilor a fost marcată de modificări drastice și rapide în legislație și de o mentalitate de tipul „vinovat până la dovedirea nevinovăției”.
Dependența, o problemă psihiatrică
Eugen Hriscu a oferit, în cadrul Summit-ului Aspen Healthcare care a avut loc la începutul lunii octombrie în București, o perspectivă critică asupra modului în care este abordată dependența în România.
„Psihiatria este zona gri a medicinei”, a spus psihiatrul.
El a punctat că sănătatea mintală are o vizibilitate publică redusă. De multe ori, acesteia îi lipsesc resursele și atenția de care are nevoie. În loc de o abordare înțeleaptă, care să includă îngrijire psihosocială, răspunsul României rămâne înrădăcinat în vechile modele care tratează dependența ca pe o crimă mai degrabă, decât ca pe o boală.
„Când drogurile au apărut în România, în 1989, subiectul a fost aruncat în brațele polițiștilor și așa a rămas”, a explicat Hriscu.
Incriminarea pacientului
Hriscu a mai punctat și faptul că activitatea Direcției de Investigare a Crimei Organizate și Terorismului (DIICOT) s-a concentrat în mare parte pe pedepsirea consumatorilor de droguri. „77% din activitatea DIICOT este concentrată pe consumul de droguri”, a precizat acesta. Este o cifră disproporționată care subliniază modul în care sunt vizați consumatorii, și nu traficanții. Acest accent pe consum deturnează resursele de la cazurile mai grave de criminalitate organizată.
„Dependența este singura boală în care prevenția și tratamentul sunt administrate de către polițiști”, a subliniat Eugen Hriscu.
Afirmațiile sale pun în evidență faptul că abordarea actuală incriminează ceea ce ar trebui văzut ca o problemă de sănătate publică. Dependența este o boală complexă, care necesită intervenție medicală, consiliere și sprijin social. În România, în schimb, sistemul juridic intervine acolo unde sistemele medicale eșuează.
Această poziție punitivă este și mai îngrijorătoare având în vedere creșterea rapidă a noilor droguri sintetice. Multe dintre acestea sunt mult mai periculoase decât substanțele tradiționale. Hriscu arată că „democratizarea chimiei” a dus la o proliferare a drogurilor de sinteză.
„Au apărut laboratoare care fac peste 100 de substanțe. Aceste droguri noi nu ies la teste”, a spus el. „Cu doar patru ani în urmă, România era singura țară din Europa în care etnobotanicele, nu canabisul, erau drogurile cele mai răspândite.”
Schimbări legislative peste noapte: o reacție greșită
Răspunsul politic al României la problema drogurilor a fost reactiv și inconsecvent. Autoritățile au introdus legi antidrog într-o manieră grăbită și nepăsătoare. Să luăm drept exemplu situația testelor antidrog la care sunt supuși șoferii. Potrivit unui articol Declic, 1 din 2 teste antidrog făcute de polițiști iese fals pozitiv. Acest lucru i-a îndemnat pe oameni să refuze testul rapid și să ceară analize la INML. Însă autoritățiile au decis să schimbe, peste noapte, legea care le oferea șoferilor acest drept.
„Situația geopolitică și intervențiile toxice ale politicienilor, care nu s-au consultat cu niciun expert sau profesionist din domeniul sănătății când au întocmit legile antidrog, au creat o furtună, iar acum ne aflăm în mijlocul ei”, a declarat Eugen Hriscu.
Aceste legi nu au reușit să reducă consumul de droguri. Mai mult, ele au înstrăinat și criminalizat consumatorii de droguri. Mulți dintre aceștia sunt tineri care se luptă cu probleme de natură psihologică. În 2024 chiar mai putem susține că pedeapsa agresivă este un mod de a educa? În condițiile în care avem atâtea studii care ne-au demonstrat opusul?
Un exemplu de abordare sănătoasă și eficientă
În timp ce România se luptă cu furtuna pe care ea însăși și-a creat-o, alte țări au reușit să gestioneze problema drogurilor. Portugalia, spre exemplu, a decriminalizat consumul tuturor drogurilor în 2001. În loc să incrimineze consumatorii, autoritățile din această țară tratează dependența de droguri ca pe o problemă de sănătate publică. Persoanele prinse cu cantități mici de droguri sunt îndrumate către o comisie de descurajare. Aceasta este formată din profesioniști medicali și psihologi.
În 1999, înainte de decriminalizare, Portugalia avea aproape 80 de decese pe an din cauza drogurilor. În 2015, acest număr a scăzut la șase decese pe an pe milion de adulți, conform unui studiu realizat de EMCDDA. Este unul dintre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. De asemenea, în 2000, Portugalia a avut 1.016 cazuri noi de HIV, corelate cu consumul de droguri. În 2017, acest număr a ajuns la doar 18 cazuri.
Sper că va veni o zi în care să privească și autoritățile române cu mai multă empatie problema drogurilor. Sper că vom ajunge să înțelegem, cu toții, că oamenii au nevoie de ajutor, chiar și atunci când comportamentele lor cer pedeapsă. Momentan, mai avem de lucrat.
