Dacă în anii ‘70 femeile nu reprezentau nici 30% din piaţa europeană a muncii, în 2008 ajunseseră la 43%, iar criza globală le-a împins către pragul de 50%. România a intrat şi ea în trend.
În SUA, zilele acestea, subiectul repercusiunilor crizei economice concurează în paginile publicaţiilor economice cu o temă mai puţin analizată până acum: pentru prima dată în istorie, femeile vor depăşi, în primul trimestru al acestui an, numărul bărbaţilor pe piaţa muncii. Ce a determinat, în mare, schimbarea raportului de forţe? În primul rând, prăbuşirea abruptă a sectoarelor industriale şi de construcţii, unde femeile erau angajate în proporţie infimă. În acelaşi timp, mult mai redusă a fost scăderea domeniului preponderent feminin al serviciilor, care cunoscuse în anii precedenţi o creştere fabuloasă în toate statele bogate sau în curs de dezvoltare.
O altă explicaţie este, potrivit Harvard Business Review, faptul că, forţate de situaţia financiară precară din ultimii doi ani, multe femei care deciseseră să renunţe la slujbă pentru a-şi creşte copiii au fost nevoite să se întoarcă pe piaţa muncii. „În statele dezvoltate, până la 78% din cei care şi-au pierdut locul de muncă de la începutul recesiunii şi până acum sunt bărbaţi. Astfel, deodată, soţiile care se hotărâseră să ia o pauză îndelungată de la mersul la slujbă au fost obligate să îşi caute un serviciu sau să se reîntoarcă la fostul loc de muncă“, analizează situaţia Joan Williams, director al Centrului pentru Calitatea Vieţii din cadrul Universităţii din California. Că este doar o chestiune de timp până când această situaţie se va generaliza în întreaga Europă (până în momentul de faţă doar Suedia şi Danemarca au o piaţă a muncii preponderent feminină) stă dovadă faptul că femeile au ocupat nu mai puţin de 75% din cele circa opt milioane de noi posturi create în Uniunea Europeană în ultimii nouă ani. Iar în rândul oamenilor rămaşi fără loc de muncă în ultimii doi ani, trei din patru sunt bărbaţi. În schimb, statele care au în continuare probleme în integrarea femeilor nu sunt, aşa cum ne-am aştepta, din America Latină şi nici din zona est-europeană. Potrivit Eurostat, directoratul pe probleme de statistică din cadrul UE, în Italia şi Japonia, rata ocupării în rândul angajaţilor bărbaţi este cu 20% mai mare decât cea a femeilor.
Lipsite de forţă, dar educate
În România, femeile reprezintă 45% din populaţia ocupată. În schimb, în ceea ce priveşte rata şomajului, bărbaţii acoperă aproape două treimi din cei 700.000 de şomeri înregistraţi până în luna septembrie a anului trecut. „Decalajul a fost provocat de căderea sectorului de construcţii şi mersul descendent al industriei grele, domenii ocupate majoritar de bărbaţi“, explică Luana Popa, membru fondator al Coaliţiei Asociaţilor Femeilor de Afaceri din România (CAFA).
O perspectivă sociologică a problemei o dă fostul decan al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, Mihaela Miroiu: „Trăim tot mai puţin într-o economie industrială de tip mecanicist şi tot mai mult o economie automatizată, dar mai ales a cunoaşterii şi serviciilor. Aceasta determină o scădere a cererii de forţă de muncă fizic rezistentă. În plus, femeile ocupă masiv domenii care nu au cum să dispară în evoluţia societăţii: educaţia şi sănătatea“. Mai mult, adaugă ea, „există o evidentă tendinţă de feminizare a învăţământului superior. Fetele depăşesc 60% din totalul studenţilor, fapt ce determină o poziţie favorabilă în competiţia pentru joburi superior calificate, cele cerute de economiile cunoaşterii“.
Salarii sensibil mai mici
Şi, spre deosebire de alte state, unde femeile au intrat cu adevărat pe piaţa muncii abia în urmă cu jumătate de secol, „noi nu am avut cohorte întregi de femei casnice niciodată în istorie. Avem însă o tradiţie care creează femeilor complexe de inferioritate şi bărbaţilor complexe de superioritate. Este psihic nesănătos, moral nedrept şi economic ineficient“. E contrazisă de Cristina Grigorescu, directoarea Asociaţiei Femeilor Întreprinzătoare din România: „La nivel managerial, din contactele mele cu alţi membri ai comunităţii de afaceri, pot spune sincer că nu există nicio reticenţă din partea bărbaţilor în ceea ce ne priveşte.“ „Mai ales în situaţia financiară actuală, nu cred că vreun angajator se uită de ce sex este un angajat, ci doar la cât produce şi la ce ştie să facă“, spune şi Luana Popa.
Totuşi, potrivit preşedintelui Blocului Naţional Sindical, Dumitru Costin, femeile din România sunt plătite, în medie, cu 7,3% mai puţin decât bărbaţii pentru acelaşi număr de ore de muncă. Aceasta deşi, aşa cum remarcă reprezentanţii Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi (ANSE), „nu s-au constatat, de către inspectorii de muncă, discriminări pe bază de sex la stabilirea salariilor în niciun domeniu de activitate economică, iar cauza o reprezintă faptul că femeile lucrează în ramuri ale economiei cu venituri mai mici“.
Mai ales în situaţia financiară actuală, nu cred că vreun angajator se uită de ce sex este un angajat, ci doar la cât produce şi la ce ştie să facă.
Luana Popa, membru fondator, CAFA
Doar 3% din şefii celor mai mari 500 de companii din lume sunt femei. Aceasta în condiţiile în care, potrivit unui studiu realizat de compania de cercetare Catalyst, companiile conduse de femei au, în general, profituri cu, atenţie, 35% mai mari decât restul.
