In mod surprinzator, desi majoritatea declara ca ar pleca in strainatate la munca, doar 5% incearca sa o faca. De reusit, reusesc sub 1%. Portile Europei incep insa sa se inchida si pentru acestia. Nu este vina lor ca previziunile economice pe termen scurt si mediu sunt sumbre. Stagnarii economice rezultate dupa 11 septembrie i se suprapune conflictul din Golf. Piata vest-europeana a muncii este direct lovita. Principalele destinatii de munca sunt puse sub semnul intrebarii.
Indiciu sigur: Oficiul pentru Migratia Fortei de Munca nu mai primeste dosare. Romanilor care vor sa munceasca in strainatate si care nu au apucat sa se inscrie in evidentele Oficiului, li s-a transmis oficial sistarea actiunii. Pentru a indulci pilula, Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale a prezentat situatia ca fiind temporara. Putinii fericiti care vor pleca anul acesta si-au depus dosarele cu ceva timp in urma. Surse din cadrul Oficiului declara ca, la ora actuala, banca de date cuprinde aproximativ 20.000 de cereri de locuri de munca cu destinatia Europa. Balanta cererii de locuri de munca din partea angajatorilor straini si a ofertei noastre este usor dezechilibrata. Numarul celor care vor sa plece este mai mare decat cel al posturilor oferite.
Totusi, situatia nu este disperata. Muncile sezoniere, pentru care nu trebuie multa carte, cu reversul medaliei – bani putini (oricum mai multi decat in Romania, unde ora de munca se plateste cu un euro), raman in top. Scade cererea de specialisti.
IT-ul spre exemplu. Recesiunea care a cuprins aceasta industrie dupa falimentul dot-com-urilor americane nu a ramas fara urmari nici pentru specialistii din Romania. Paradisul IT care se formase in Silicon Valley a inceput sa se destrame, fapt care i-a determinat pe multi angajati straini ai firmelor de acolo sa se intoarca in Europa. Acestia au ingrosat randurile celor aflati in cautarea unor locuri de munca in statele europene. Franarea avantului IT s-a resimtit si in Europa, iar atunci cand este sa alegi intre a da de lucru propriilor cetateni si a importa specialisti est-europeni, comparabili atat in termeni de costuri, cat si de performanta, ii vei alege pe ai tai. Astfel se explica de ce apune steaua IT-istilor romani.
Directorul site-ului de recrutare pentru munca in strainatate www.emigreaza.com, Liviu Dumitrascu, este de parere ca oferta de locuri de munca pentru specialistii romani nu mai poate oferi surprize. „Lunar, oferta de munca in IT intermediata de site-ul nostru nu depaseste 20-30 de posturi”, declara Dumitrascu.
Munca necalificata ramane la mare pret. Conform Oficiului pentru Migratia Fortei de Munca, domeniul de activitate in care exista o foame mica, dar constanta, de muncitori romani este agricultura. „Peste 70% din contractele sezoniere incheiate in Germania si Spania sunt pe agricultura”, spune Daniela Andreescu, director al Oficiului. Pe al doilea loc se claseaza serviciile hotelier si de alimentatie publica, urmate de domeniul sanatatii si constructii. Desi cererea este, deocamdata, in faza de negociere cu statul roman, Marea Britanie ar putea fi, anul acesta, sansa a 3.000 de muncitori.
Singurele contracte la care au acces cei care nu cunosc nici o limba de circulatie internationala sunt in agricultura spaniola. In toate celelalte oferte de munca se cere cunoasterea a cel putin unei limbi straine si un certificat de calificare recunoscut de autoritatile romane.
Barbatii au mai mare cautare decat femeile. Din cei plecati in Germania prin intermediul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, ca lucratori oaspeti, 63% sunt barbati. In Spania, aceeasi situatie, difera doar procentul: 72% sunt barbati. Exceptie face o tara europeana care, din pacate, are oferta modesta. Este vorba despre Elvetia. Dintre putinii romani care ajung acolo, 74% sunt femei. Astfel se explica de ce, la prima vedere, cele mai multe romance plecate pe aceasta filiera se casatoresc cu elvetieni.
In buzunarele celor 22.000 de romani care au muncit in Europa in ultimul an au intrat aproximativ un milion de euro, adica aproape 4.500 de euro pentru fiecare in parte. Suma frumusica. Banii pe care i-au facut in nici un an de munca in strainatate, in tara i-ar fi castigat in patru ani, daca luam in calcul salariu mediu pe economie.
Locuri mai sunt. Cei 93% dintre romanii care viseaza sa plece, dar nu fac nici un pas concret in aceasta directie, nu si-ar putea gasi cu totii un angajament cu contract. Ce omit statisticile Ministerului Muncii, si lor le-ar putea folosi, este ca mult mai multi conationali pleaca la negru. Este o figura care inca mai tine. Aderarea la Uniunea Europeana, preconizata pentru 2007, ii va pune capat. Pana atunci, o tara ca Italia, ramane o tinta a celor care se descurca pe cont propriu.

Batai de cap necesare: asigurarea si impozitul
In lipsa acordurilor bilaterale de protectie sociala, nu trebuie omisa plata asigurarilor sociale si in Romania

O data castigat un contract de munca in strainatate, sunt necesare doua informatii-cheie: unde va platiti asigurarile sociale si impozitele pe venituri.

La capitolul asigurari sociale, trebuie sa urmariti daca intre Romania si statul european in care veti munci exista un acord in domeniul asigurarilor sociale. In cazul in care un asemenea acord nu exista, cum ar fi cazurile Greciei, Irlandei, Italiei sau Belgiei, sunteti obligati sa incheiati un contract de asigurari sociale cu statul in care va aflati. Facultativ, puteti incheia un asemenea contract si cu statul roman, pentru ca perioada petrecuta in strainatate sa vi se considere vechime in munca.
Ce trebuie sa retineti este ca, aflandu-va in situatia de a cotiza in contul asigurarilor sociale ale tarii gazda, fara a plati si statului roman, nu veti beneficia de drepturi colaterale: indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca, pentru maternitate si pentru cresterea copilului sau ingrijirea copilului bolnav, precum nici de ajutorul de deces.
„Cetatenii romani care obtin un contract de munca in strainatate beneficiaza in tara de prestatiile acordate de sistemul asigurarilor sociale de sanatate, sistemul asigurarilor pentru somaj sau de sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, daca, in temeiul contractelor de asigurare incheiate, platesc organelor competente din Romania contributiile corespunzatoare, stabilite pe baza declaratiilor privind veniturile lunare realizate in strainatate”, declara Daniela Andreescu, director general al Oficiului pentru Migratia Fortei de Munca.
O scurta privire aruncata spre principalele destinatii de munca din Europa este suficienta pentru a vedea unde contributia la asigurarile sociale este favorabila romanilor. Pentru o ora de munca in Ungaria, asigurarea este de 1,1 euro. Este cea mai ieftina contributie pentru un muncitor strain. Urmeaza tari precum Cipru, cu 1,5 euro/ora, Irlanda cu doi euro/ora, Spania 3,4 euro/ora. Franta si Germania se afla la celalalt pol, cu sapte euro/ora, respectiv sase euro/ora.
Daca vreo clipa v-ati imaginat ca ati putea fenta asigurarile sociale din Vest, lasati-o balta! Prima transa de culegatori romani de capsuni plecati in Spania anul trecut au incercat figura. Bazandu-se pe faptul ca regula spaniolilor spune ca fiecare muncitor sezonier are obligatia de a-si plati personal in fiecare luna asigurarile sociale, au „uitat” sa treaca pe la oficiile de munca din tara lui Cervantes. E adevarat ca s-au intors acasa cu toti banii, dar factura a venit mai tarziu si au de platit mai mult decat face. Pe de o parte, statul roman ii obliga sa dea banii sustrasi, pentru ca statul spaniol isi regularizeaza paguba cu Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale din Romania. Pe de alta parte, si-au luat adio de la Spania, in sensul ca autoritatile spaniole le-au dat interdictia de a mai intra in tara.
In ceea ce priveste impozitarea veniturilor, daca ati obtinut un contract de munca pe o perioada mai scurta de 183 de zile, daca angajatorul nu este rezident al tarii respective si nu detine un sediu permanent prin intermediul caruia va plateste salariul, decontarea o faceti cu statul roman. Daca nu va regasiti in aceasta situatie, impunerea veniturilor se face in tara in care munciti. r
r
r
Structura asigurarilor r
sociale pentru contracte r
de munca In Germaniar
r
Tipul asigurarii tCuantum din r
socialetsalariu (%)r
Asigurarea pentru pensiet19,3r
Asigurarea medicalat11-15r
Asigurarea pentru caz de invaliditatet1,7r
Cotizatia de somajt6,5r
r
Precizare: Aceste contributii sunt suportate pe jumatate de catre angajat si pe jumatate de catre angajatorr
r
Bucatar In Germania, patron In Romaniar
r
Plecarea la munca in strainatate, la mijlocul anilor 90, a reprezentat pentru Daniel Ciobanu un nou destin. Dupa doi ani de lucru in Germania, ca bucatar, s-a intors in tara cu 20.000 de marci. „Cu jumatate din bani mi-am cumparat o Dacie si o garsoniera, iar restul i-am investit intr-o pizzerie”, isi aminteste Ciobanu. Totul a inceput in decembrie 1994, cand patronul unui restaurant din Frankfurt a avut nevoie de un bucatar roman. In urma unei recomandari, Ciobanu, atunci in varsta de 26 de ani, a ajuns in Germania si, dupa o proba de lucru de trei luni, s-a intors in tara pentru a semna un contract privat pentru o perioada de trei ani. Desi era casatorit si avea un copil, ceea ce l-a decis sa accepte contractul pe o perioada mai lunga a fost faptul ca salariul din Germania (2.200 de marci pe luna) era de zece ori mai mare decat cel castigat in tara. r
r
In plus, avea masa si cazarea asigurate. „Cea mai mare surpriza a fost atunci cand am vazut ca banii pe care ii castigam intr-o luna imi ajungeau sa-mi cumpar televizor, aspirator, combina muzicala, masina de spalat si aragaz”, povesteste fostul bucatar, actual patron. Cu toate ca tentatiile erau mari, a inceput sa stranga bani, insa fara un scop anume, ideea de a-si deschide o afacere venindu-i dupa ce s-a intors in tara. „Sincer sa fiu nici nu prea aveam timp sa-mi cheltui banii, pentru ca munceam sase zile pe saptamana, timp de opt-zece ore pe zi”, spune Daniel Ciobanu. „Totusi, am reusit sa vizitez cateva orase: Linsburg, Mainz si Bonn”, adauga acesta. Totodata, drumurile in tara erau destul de rare: de sarbatori si in concediu – doua saptamani pe an. Desi in restaurantul din Frankfurt castiga mult mai mult decat ar fi putut primi in tara, cand a reusit sa economiseasca cele 20.000 de marci, atat cat isi propusese, a decis sa se intoarca in Romania definitiv, inainte de terminarea contractului. r
r
Cu jumatate din bani si-a cumparat casa si masina, iar jumatate i-a investit intr-o pizzerie, impreuna cu un asociat. „Am ales sa fac o pizzerie pentru ca necesita o investitie mica”, marturiseste Ciobanu. Acum, intreprinzatorul, fost bucatar, are doua puncte de lucru si castiga lunar aproximativ 1.200 de dolari. Cat un salariu foarte bun.r
r
r
„Ieftini si priceputi” – avantajele pe care romanii plecati sa munceasca cu contract le prezinta angajatorilor vest-europeni – sunt pe cale de a deveni nesemnificative. Analisti europeni ai pietei fortei de munca indica anii 2003 – 2004 ca perioada certa de declin a cererii de personal din Romania si nu numai. Unul dintre motive il reprezinta reticenta crescanda a angajatorilor occidentali. Inlaturarea obstacolelor din calea circulatiei libere a fortei de munca intre Est si Vest este, deocamdata, un ideal. Politicile nationale cauta sa-si protejeze proprii cetateni activi pe piata muncii, aceasta fiind o realitate pe care orice roman dornic sa plece cu un contract de munca intermediat prin Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale trebuie sa o cunoasca.r
In principal, doua sunt cauzele diminuarii numarului de contracte de munca in strainatate, din perspectiva politicii de protectie sociala, specifica fiecarui stat european si ansamblului Uniunii Europene deopotriva.r
r
Prima o reprezinta intelegerea la nivel inalt dintre cei 15 de remodelare a politicilor de angajare in directia reintegrarii profesionale a europenilor trecuti de varsta de 45 de ani. Este o situatie cunoscuta si romanilor, aceea ca rata somajului atinge cota maxima in cazul persoanelor de 40 de ani si peste. Iata ca problema noastra este si problema vest-europenilor, cu o diferenta: Franta, Germania, Austria, Marea Britanie au pus deja la punct programe, aplicabile incepand din cursul acestui an, de reangajare, cu contracte permanente sau temporare, a propriilor someri aflati la varsta critica. r
r
Aceste programe presupun acordarea unor avantaje de natura fiscala angajatorilor, ceea ce inseamna o „ieftinire” a mainii de lucru autohtone, mai putine contracte de munca oferite Estului si constrangerea somerilor, prin diminuarea protectiei sociale, de a accepta ceea ce li se ofera. Rezultatul: pe patronul englez sau neamt romanul il va „costa” cat concetateanul sau. Pus sa aleaga, in conditii de profitabilitate identice, il va alege pe unul de-al lui. si un alt avantaj dus pe apa sambetei: somerul occidental, taiat fiind de la asigurarile sociale ce-i permit sa traiasca fara sa munceasca, va accepta posturi pentru care astazi doar romanii sunt amatori. Aceasta este perspectiva urmatoarelor luni.r
r
A doua cauza a micsorarii sanselor de a mai prinde un contract de munca in statele europene dezvoltate este data de mediatizarea agresiva a „urmelor” pe care unii dintre conationalii nostri le-au lasat pe unde au trecut.