Munca la negru a scăzut doar în cifre absolute. În realitate, economia subterană a antrenat un număr tot mai mare de persoane. Românii deţin în UE recordul veniturilor nedeclarate.
Una din douăzeci de persoane din UE 27 a lucrat la negru în ultimele 12 luni. În România, doar 4% din populaţie este cantonată în economia subterană, potrivit unui recent studiu al Comisiei Europene. Specialiştii de la Institutul Naţional de Cercetare Ştiintifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale (INCSMPS) afirmă că munca nedeclarată, ca pondere în PIB, a înregistrat un declin constant în ultimii doisprezece ani.
„Dacă ne uităm la PIB, care a crescut accelerat din 2000 încoace, rezultă însă că munca nedeclarată nu a scăzut, în cifre absolute. Dimpotrivă, este mai mare acum, pentru că şi PIB-ul este mult mai mare“, explică secretarul ştiinţific al institutului, Cătălin Ghinăraru. Dimensiunea reală a muncii nedeclarate se poate aprecia şi pe baza numărului mediu de ore prestate anual de o persoană: 266. Veniturile înregistrate în studiul Eurobarometer bat toate recordurile. Media anuală a câştigurilor obţinute la negru de un român este 1.234 euro, sumă de şase ori mai mare decât cea obţinută de bulgari, spre exemplu.
Calcule nerealiste
Oricum, calculele se dovedesc a fi derizorii. Directorul general adjunct al Institutului Naţional de Cercetări Economice (INCE) din cadrul Academiei Române, Constantin Ciutacu, face o comparaţie relevantă: „Dacă tot fondul brut de salarii din România, inclusiv pensiile, reprezintă 30% din PIB, munca la negru nu are cum să fie aproape 27% din acesta. Presupunând că adunăm nivelurile maxime ale veniturilor (200 euro/lună) obţinute de cele trei milioane de persoane care lucrează informal în agricultură, cu 300 euro/lună, obţinuţi de alte trei milioane de salariaţi care mai au un job nedeclarat, totalul reprezintă 8% din PIB. Dar şi acest calcul se dovedeşte nerealist.
Constantin Ciutacu apreciază că actuala valoare a PIB-ului României este supradimensionată cu 30%, cel puţin. „Supraevaluarea se face pentru a minimiza deficitul bugetar. Astfel de artificii fac însă toate guvernele lumii“, susţine acesta.
Directorul INCE spune că tuturor guvernanţilor români de după 1990 le-a convenit să declare procente mari ale muncii la negru, pentru că astfel au putut spori şi PIB-ul. „Acest indicator nu are nicio valoare economică. Este pur convenţional. Valoarea lui este doar una politică. Aşa avem explicaţia de ce PIB-ul a crescut de 8,6 ori din 1992, în timp ce nivelul de trai a scăzut.“
Venituri nefiscalizate de 6,8 mld. euro
Potrivit calculelor lui Constantin Ciutacu, pe fondul creşterii PIB şi scăderii populaţiei cu circa un milion de persoane, românii ar trebui să trăiască de zece ori mai bine faţă de anul 1992. Ceea ce s-a şi întâmplat, dar numai punctual. În sectoarele în care au fost realizate investiţii speculative mai mari, munca la negru a crescut exploziv. „Zona construcţiilor şi cea imobiliară au fost grav afectate de acest fenomen. 60% din transporturile rutiere de marfă sunt utilizate pentru căratul materialelor de construcţii în interes personal. Acest detaliu ne spune mult despre dimensiunea muncii la negru în construcţii“, comentează Cătălin Ghinăraru. O altă zonă în care a înflorit munca la negru o reprezintă industria prelucrătoare, în special fabricile de alcool, uleiuri, vopsele şi panificaţie. Patronatul Român din Industria de Morărit şi Panificaţie estimează că jumătate din această piaţă funcţionează la negru în acest moment.
Un studiu realizat de A.T. Kearney asupra economiei subterane din România clasează pe primul loc sectorul productiv, dar sunt multe alte activităţi care nici măcar nu sunt cuprinse în PIB. Conform acestuia, veniturile câştigate din divertisment, masaj, prostituţie, servicii în gospodării şi altele ating 6,8 miliarde de euro pe an. În centrele urbane mari, Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi, au început să se dezvolte foarte mult serviciile de consultanţă ca suport pentru afaceri, ceea ce a favorizat şi în acest domeniu creşterea activităţii nedeclarate.
Constantin Ghinăraru apreciază că munca la negru ar mai putea creşte puţin, dar recesiunea va determina, în următorii ani, o reducere a fenomenului din cauza redimensionării activităţii economice şi a apetitului populaţiei pentru consum.
