Bomba lansata in iulie de Parlamentul Romaniei, respectiv Legea nr. 130/1999 privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca a explodat in septembrie, o data cu intrarea ei in vigoare. Aparent inofensiv, art. 6 alin. 3 da peste cap notiunea de fond de salarii. Conform actelor normative anterioare Legii nr. 130/1999, prin fond de salarii se intelege „totalitatea sumelor brute, cuvenite lunar ca drepturi salariale persoanelor incadrate cu contract individul de munca” (HG nr. 738/1995), respectiv „suma castigurilor brute salariale realizate lunar de catre salariatii angajati cu contract individual de munca, inclusiv sumele platite, potrivit legii, din acest fond, pentru concediile medicale” (Legea nr. 145/1997).
Confuzia legislativa isca dispute
In noua „viziune” a Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, conform mai sus-metionatului articol din Legea nr. 130/1999, „drepturile banesti acordate persoanelor pentru munca prestata in baza unor conventii civile de prestari de servicii se platesc din fondul de salarii”. Mai clar, fondul de colaborari este asimilat celui de salarii. Prevederea da peste cap costurile angajatorilor, care se trezesc in situatia de a cheltui mai mult decat dublu cu munca vie.
Darile pe care un angajator este obligat sa le plateasca pe fondul de salarii includ contributia la asigurarile sociale de stat (30%), contributia la fondul de asigurari sociale de sanatate (7%), fondul de somaj (5%), fondul de solidaritate pentru persoanele cu handicap (3%), fondul pentru invatamant (2%). Se adauga comisionul catre Camera de Munca, variabil: 0,75% pentru angajatorii carora directiile de munca le pastreaza si opereaza scriptele, sau 0,25% pentru cei care si le tin la firma. Mergand pe varianta cu 0,75% comision catre directie de munca, rezulta un total de 47,75%. In spiritul art. 6 (3) din Legea nr. 130/1999, acest procent ar urma sa se aplice asupra fondului de colaborare cumulat cu cel de salarii. Firmele a caror activitate depinde in special de colaboratori (societati de taximetrie, firme de distributie, service, companii de presa, case de filme, mari trusturi internationale) ar putea intra in faliment. Spre exemplu, o societate, precum CineTV film, cu circa 300 de colaboratori si doi angajati, sau o companie de taximetrie, ca XXL, cu 300% raport colaboratori-angajati, intra in blocaj.
Cei direct vizati interpreteaza legea: „Este clar, trebuie platite taxe si impozite pentru colaboratori in acelasi regim cu cel al salariatilor”, spune Cozmin Gusa, director executiv la cotidianul Jurnalul National. Urmarea: „… reduc cuantumul platilor catre colaboratori pentru a putea achita contributiile catre stat sau incep sa pierd bani si atunci reduc numarul colaboratorilor”. Ministerele-cheie (Muncii si Protectiei Sociale, Finante) nu au avut, pana in acest moment, o iesire oficiala la rampa. Scrisorile oficiale trimise de catre societati importante au ramas fara un raspuns formal.
Totusi, surse din Ministerul Finantelor invoca reglementari mai vechi, in vigoare, care taxeaza distinct fondul de colaborare fata de cel de salarii. Verbal, MMPS transmite angajatorilor care fac presiuni ca, pana la clarificarea situatiei, se poate merge pe vechea legislatie. Asta nu inseamna, in lipsa unei pozitii oficiale, ca, in ipoteza unor norme care nu „ajusteaza” alineatul buclucas, agentii economici vor scapa fara amenzi si chiar de executarea silita, in cazul neplatii datoriilor.
Marile firme de consultanta si audit contabil isi sfatuiesc clientii sa astepte normele metodologice. Totusi, avand in vedere ca acum se fac platile pentru luna septembrie, recomandarea concreta pe care Camelia Horlaci, director general la Arthur Andersen Interfin Servicii Contabile, o face este „virarea doar, a acelor taxe care se aplica in mod sigur la platile in regim de colaborare”. Majoritatea expertilor contabili dau ca obligatorii urmatoarele contributii: 3% la fondul de solidaritate pentru persoanele cu handicap, 2% la fondul pentru invatamant, plus comisionul catre Camera de Munca. Asupra CAS, care are si valoarea cea mai mare (30%), planeaza controverse. Unii sustin ca nu trebuie platit si invoca in acest sens art. 5 (1) din Legea nr. 130/99, care lasa incheierea contractelor de asigurare sociala la latitudinea colaboratorului. Altii vin cu argumentul alineatului din aceeasi lege: (3) art. 5. Si contributia pentru sanatate (7%) sta sub semnul intrebarii: „reglementarile nu spun explicit ca se aplica la castigul brut realizat de salariati, ci se refera la fondul de salarii brut lunar; formularea este interpretabila”, precizeaza Mihaela Rausser, senior consultant la departamentul impozite pe salarii, Pricewaterhouse Coopers.
Legea nr. 130/1999 nu afecteaza doar angajatorul, ci ridica o problema de echitate. Pe de o parte, cand este vorba ca statul sa ia, colaborarile sunt incluse in salarii. Pe de alta parte, colaboratorii nu au aceleasi drepturi cu angajatii (asigurari sociale, sanatate etc.): „Pentru colaboratori nu ar trebui sa se plateasca decat fondul de risc, introdus recent prin ordonanta de urgenta”, sustine Nicolae Grigorescu, expert contabil.
Ar mai exista si comentariile gurilor rele, alimentate de inertia Finantelor si MMPS. Acestea sustin ca ambiguitatea legislativa nu este intamplatoare. Disperate de criza acuta a bugetului asigurarilor sociale, autoritatile sunt pe cale sa mai dea o lovitura sub centura firmelor bune platnice. Mizand pe sperietoarea amenzilor marite, oficialitatile se asteapta ca agentii economici sa accepte „tunul” dat de stat, decat sa riste sa fie trasi la raspundere de fisc. Daca in zvonuri exista o farama de adevar, primul cu adevarat lovit este statul. Cu o credibilitate zero, institutiile publice merita sa fie ignorate de contribuabili.    

Expertii contabili diseca
legislatia

Ca urmare a aparitiei Legii nr. 130/1999 privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca in care art. 6 specifica faptul ca „drepturile banesti acordate persoanelor pentru munca prestata in baza unor conventii civile de prestari servicii se platesc din fondul de salarii”, se pune problema impozitelor si taxelor datorate de angajator pentru persoanele angajate in baza acestor conventii civile.
In art. 2 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contributia pentru asigurari sociale de stat, precum si in Precizarile privind aplicarea prevederilor Legii nr. 49/1992 pentru modificarea unor reglementari din legislatia de asigurari sociale, se specifica: „Contributia la asigurarile sociale de stat nu se datoreaza asupra sumelor reprezentand drepturile pentru executarea de lucrari sau de prestarea de servicii pe baza de contracte civile, ori pentru alte categorii de lucrari care nu au la baza contracte de munca reglementate ca atare prin legislatia muncii”.
Aceleasi precizari mai mentioneaza: „Contributia la asigurarile sociale se datoreaza de persoanele juridice si fizice asupra castigului brut realizat de salariatii acestora, incadrati cu contract de munca”.
In urma studierii actelor normative mai sus-mentionate, acte care nu au fost abrogate ulterior prin aparitia OUG nr. 22/1999 privind modificarea si completarea Decretului nr. 389/1972, modificat si completat prin Legea nr. 49/1992, s-ar putea concluziona ca pentru persoanele ce muncesc in baza unor conventii civile nu se datoreaza contributia pentru asigurari sociale de stat (CAS).
Legea nr. 145/1997 privind asigurarile sociale de sanatate, modificata, cat si normele de aplicare ale acesteia mentioneaza ca persoanele juridice sau fizice care angajeaza personal salariat au obligatia sa vireze contributia la asigurari sociale, de 7%, raportata la fondul de salarii.
Fondul de salarii in acceptiunea acestor norme este „suma castigurilor brute salariale realizate lunar de catre salariatii angajati cu contract individual de munca, inclusiv sumele platite, potrivit legii, din acest fond, pentru concediile medicale”.r
In privinta fondului de somaj, Legea nr. 130/1999 mai sus mentionata precizeaza chiar in renumitul art. 6 ca angajatorul nu datoreaza fond de somaj 5% pentru drepturile cuvenite persoanelor angajate in baza conventiilor civile: „Persoanele care presteaza munca in baza unor conventii civile de prestari servicii, precum si angajatorii acestora nu au obligatia de a contribui la constituirea Fondului pentru plata ajutorului de somaj, in raport cu sumele reprezentand plata muncii depuse”.r
Comisionul mentionat in Legea nr. 130/1999 datorat de angajator asupra fondului de salarii, nu se calculeaza si pentru drepturile banesti cuvenite persoanelor angajate in baza unor conventii civile, deoarece art. 12 din aceasta lege specifica faptul ca acest comision se plateste asupra fondului lunar de salarii al angajatorilor carora inspectoratele teritoriale de munca le pastreaza si completeaza carnetele de munca (0,75%) si angajatorilor carora inspectoratele teritoriale de munca le certifica inregistrarile efectuate in carnetele de munca (0,25%).r
Daca OUG nr. 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap mentioneaza in art. 53 ca se datoreaza fondul special de solidaritate sociala pentru persoanele cu handicap in cota de 3% si asupra castigurilor realizate lunar de colaboratori persoane fizice, OG nr. 75/1999 privind constituirea Fondului special de sustinere a invatamantului de stat specifica in art. 2 ca se constituie „o cota de 2% asupra fondului de salarii brut realizat lunar de regiile autonome, societatile comerciale, companiile nationale, institutele nationale de cercetare-dezvoltare, organizatiile economice straine cu sediul in Romania, de reprezentantele din Romania ale societatilor straine care angajeaza personal roman, precum si de alte persoane juridice care realizeaza activitati economice in Romania”.r
Pentru faptul ca OG nr. 75/1999 s-a publicat in urma Legii nr. 130/1999 si din cauza faptului ca aceasta ordonanta nu precizeaza clar ce reprezinta fondul de salarii in acceptiunea sa, se pune intrebarea daca acest fond special pentru sustinerea invatamantului de stat de 2% se datoreaza si pentru angajatii cu conventii civile.r
Toate aceste ambiguitati provin prin includerea in faimosul art. 6 din Legea nr. 130/1999 „a drepturilor banesti acordate persoanelor pentru munca prestata in baza unor conventii civile de prestari servicii” in cadrul fondului de salarii, in ciuda faptului ca in legile in vigoare precedente aparitiei Legii nr. 130/1999 drepturile mai sus- mentionate nu fac parte din acest fond.r
Comentariile au fost furnizate de Interfin Servicii Contabiler