De ceva timp, investitorii imobiliari care au cunoscut avântul nebun al pieţei şi prăbuşirea inevitabilă a acesteia, vorbesc despre începerea unui nou ciclu economic. Unul în care excesele nu îşi mai au locul şi care se clădeşte pe experienţa tristă a crizei încheiate. Trecutul a fost definit de imprudenţă şi lăcomie, iar viitorul se va scălda în cumpătare şi alegeri înţelepte. Prezentul ne arată însă că excesele şi imprudenţa sunt greu de depăşit când greşelile trecutului încă mai dezechilibrează balanţele contabile ale investitorilor. Cele două malluri care se construiesc acum în Bucureşti sunt un exemplu în acest sens. Veniturile bucureştenilor nu au explodat peste noapte şi nici numărul lor nu a crescut, pentru a justifica încă doi mastodonţi de talia AFI Palace Cotroceni. Dacă puterea de cumpărare este încă una dintre cele mai mici din Uniunea Europeană, cum se explică atunci raţionamentul din spatele acestor noi proiecte care fac parte din noul ciclu de dezvoltare a pieţei imobiliare? Răspunsul este simplu: sutele de milioane de euro îngropate în terenuri nu mai pot fi recuperate altfel decât prin construcţie. Zelul celor care dezvoltă este susţinut de retailerii care închiriază spaţiile livrate pe piaţă. Portofoliul de chiriaş ai mallurilor bucureştene a ajuns să fie aproape tras la indigo.
Nici experienţa insolvenţelor şi falimentelor, care au lăsat în paragină o serie de blocuri de locuinţe construite în câmp, nu pare să fi fost o lecţie învăţată. Băncile, care încă mai sunt sufocate de proprietăţile executate silit în contul datoriilor neplătite, continuă să finanţeze construcţia de ansambluri rezidenţiale cu vedere spre câmp. S-au schimbat doar polii. Sudul Bucureştiului a înlocuit nordul de dinainte de criză, iar produsele puse pe piaţă, deşi comparabile la preţ cu apartamentele vechi, sunt, de multe ori, inferioare în ceea ce priveşte calitatea construcţiei.
Dacă lăcomia ar fi singura meteahnă de care investitorii s-au dezbărat, tot ar fi un câştig pentru noul ciclu imobiliar, însă se pare că, încet, aviditatea începe să îşi arate din nou colţii. Iar dacă viitorul nu ne va aduce nişte dezvoltatori mai cumpătaţi, care să îşi bazeze investiţiile pe adevăratul potenţial al pieţei, să sperăm că măcar cumpărătorii vor fi mai înţelepţi în alegerile făcute, pentru a aplana căderea la închiderea acestui nou cerc. Un lucru este cert, piaţa a început să se urnească indiferentă faţă de capacitatea de absorbţie, iar tiparul pare să se repete.
ALEXANDRU URZICĂ,
redactor Capital
