Pe atunci, procesul tehnologic al unui ziar nu implica telefoane mobile și calculatoare, ci pixuri, mașini de scris și plumb. Mult plumb. După șocul redacției Curentul, prima în care fiecare angajat avea propriul computer și telefon mobil, intrarea, în martie 2006, în redacția Capital a fost contactul cu rigorile unei multinaționale. Strictețea mergea mână în mână cu team-buildingurile și cursurile de specializare, iar documentarea, scrierea și predarea unui articol erau ritualuri fără cusur. Doar că atunci echipa revistei număra mai bine de 20 de jurnaliști cu experiență, iar ideea de „online” abia prindea contur.
În cei 11 ani trecuți de atunci, evoluția presei a însemnat, pe scurt, trecerea la viteza amețitoare a internetului, creșterea exponențială a surselor de informare și a volumului de texte scrise și o subfinanțare cronică. Toate acestea coroborate cu scăderi dramatice de tiraj generate, parțial, de cititori-neplătitori tot mai pretențioși și interesați, majoritatea, doar la nivel declarativ de calitatea și corectitudinea informației. În „ciuda” nevoii perorate de informații corecte, cifrele de audiență ale site-urilor „de scandal” au explodat, iar scăderea încasărilor a redus redacțiile la echipe în care jurnaliștii pot fi numărați pe degetele de la mână.
Revoluția, încă în derulare, din media a trecut și peste Capital. Echipa s-a schimbat din temelii, chiar de mai multe ori. Însă, în ciuda vicisitudinilor, revista a rămas fidelă celor care încă înțeleg că informația corectă, documentată și sosită la timp poate face diferența dintre un plan de afaceri cu rezultate pozitive și unul dezastruos, bazat pe date culese din vastul și multalteratul de informați false world wide web.
Robert Stan, redactor-șef adjunct
