Înălțarea Domnului – sărbătorită de toți credincioșii
Credincioșii sărbătoresc Ziua Înălțării pentru a comemora biruința lui Iisus asupra morții și mântuirea tuturor celor care cred în el. Această sărbătoare semnifică, de asemenea, încheierea perioadei de sărbătoare a Paștelui.
Înălțarea Domnului este una dintre cele mai mari sărbători din calendarul creștin ortodox. Biserica Ortodoxă a rânduit prăznuirea Înălțării Domnului în fiecare an la 40 de zile după Paște.
Dat fiind faptul că în anul 2024 Paștele Ortodox a avut loc pe 5 mai, Înălțarea Domnului este sărbătorită în acest an pe 13 iunie, o zi de joi.
Înălțarea Domnului, cunoscută și sub numele de Ispas, este o zi cu o semnificație aparte, care aduce cu sine o serie de tradiții și superstiții.
Anumite obiceiuri s-au transformat în amintiri, în timp ce altele sunt încă respectate cu sfințenie în diverse regiuni ale țării.
Obiceiurile și superstițiile de Înălțare
Unul dintre obiceiurile respectate cu mare solemnitate este cel al înroșirii ouălor, întrucât Ziua Înălțării este ultima zi în care ouăle vopsite de Paște pot fi consumate.
De asemenea, aceasta este data până la care mulți oameni continuă să folosească salutul creștin tradițional „Hristos a înviat!”.
Ouale de Înălțare sunt sparte cu formula „Hristos S-a Înălțat!”, la care se răspunde cu „Adevărat S-a Înălțat!”.
Conform unei superstiții transmise din bătrâni, cei care își găsesc sfârșitul în ziua de Ispas sunt considerați a ajunge direct în Rai, deoarece se spune că cerurile sunt deschise în mod permanent între Paște și Înălțarea Domnului.
De asemenea, în această zi se obișnuiește să se facă pomeniri pentru cei plecați din această lume. Sunt împărțite diverse alimente, cu precădere ouă roșii, vin și cozonac.
În plus, conform unei alte tradiții vechi, este important ca totul să fie semănat înainte de Înălțare, altfel se crede că recolta nu va fi una bogată.
În regiunile Banat și Ţara Haţegului, după încheierea slujbei religioase, se desfășoară o procesiune prin câmpuri, în cadrul căreia recoltele sunt binecuvântate.
În anumite zone, localnicii obișnuiesc să pătrundă în câmpurile și pădurile din vecinătatea satului.
Decorarea bisericilor și a caselor cu flori și spice verzi de grâu nu reprezintă doar o tradiție estetică, ci și un gest simbolic, mulți crezând că în această zi recoltele și fânul sunt binecuvântate.
Tradițiile pe care le fac creștinii pentru Înălțarea Domnului
În ziua de Înălțare, se practică anumite tradiții și se respectă credințe specifice.
Este momentul în care se dă de pomană pentru cei decedați. De asemenea, aceasta este ultima zi în care ouăle roșii mai pot fi consumate.
Conform tradiției, se spune că Mântuitorul purta frunze de nuc la brâu când S-a înălțat la cer. Acest obicei este menținut și în prezent în unele zone ale țării, fiind considerat un simbol al tradiției.
În ziua de Înălțare, se respectă tradiția de a nu folosi sare și de a nu face focuri, deoarece se crede că acestea aduc ghinion și sunt evitate pentru a preveni nenorocirile.
Un alt obicei constă în tăierea părului din vârful cozilor de vite și îngroparea acestuia în furnicare, ca un ritual menit să aducă rodnicie și prosperitate în gospodărie.
De asemenea, în ziua de Înălțare, sunt evitate anumite activități precum spălarea rufelor și treburile casnice.
În această zi de sărbătoare, marcând Înălțarea Domnului, se respectă tradiția de a evita munca și de a vorbi frumos, fiind considerat ghinion să te cerți cu cineva în această zi.
