Înălțarea Sfintei Cruci este sărbătoarea ortodoxă a zilei de 14 septembrie. Creștinii marchează astfel momentul în care Iisus Hristos a fost răstignit. Iată ce este interzis să faci în această zi.
Înălțarea Sfintei Cruci, tradiții și obiceiuri
Înălțarea Sfintei Cruci se mai numește și Ziua Crucii. Acest moment marchează patimile şi moartea Mântuitorului pe Golgota. Poporul român consideră această zi drept începutul toamnei.
Tradiția populară, susținută de etnografi, spune că în această zi „se închide pământul”. Insectele, reptilele şi plantele care au fost eliberate primăvara se retrag acum în pământ.
Se consideră că în această zi șerpii, înainte de a se retrage în ascunzișurile lor, se adună în număr mai mare, se învârtesc în cerc și creează o piatră prețioasă, care este folosită pentru a trata diferite boli.
Această zi marchează și momentul în care preotul sfințește sfinţească busuiocul, menta, măghiranul şi cimbrul. Ele sunt considerate de poporul român plante pline de magie. Plantele sfințite sunt păstrate de credincioși în casele lor. Ei le așează sunt în fața icoanelor pentru a alunga spiritele malefice și bolile.
De asemenea, în mediul rural, aceste plante sunt folosite pentru a proteja păsările și animalele din curte. În această zi, gospodinele evită activități precum spălatul și călcatul, în timp ce bărbaților li se interzice să lucreze câmpul.
Ziua Crucii se mai numește și Ziua Șarpelui
Ziua Crucii este o sărbătoare tradițională, cunoscută și sub numele de Cârstovul Viilor sau Ziua Şarpelui. Această zi marchează închiderea pământului, care a fost deschis pentru plante, insecte și reptile la Alexii (17 martie).
Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Ialomiţa a oferit mai multe informații despre semnificația și tradiția acestor sărbători în istoria poporului român.
„Cele două sărbători plasate în preajma echinocţiilor de primăvară (Alexii) şi de toamnă (Ziua Crucii) împărţeau calendarul popular în două anotimpuri de şase luni: vara (17 martie-14 septembrie) şi iarna (14 septembrie-17 martie). La Ziua Crucii florile se plâng una alteia că se usucă, iar cele care înfloresc după această dată, în special brânduşa de toamnă şi fragii sunt „necurate“ şi aparţin morţilor. În sudul ţării începe culesul viilor şi bătutul nucilor”, potrivit Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Ialomiţa.
Tot de Ziua Crucii se sfinţesc via şi butoaiele de vin, se dorește astfel ca gospodarul să aibă recoltă bogată în viitor. Este interzisă culegerea strugurilor din ultima tufă de vie.
Potrivit tradiției, ei trebuie păstrați ca ofrandă pentru păsările cerului. În tradiția românească, ei se numesc din acest motiv „strugurii lui Dumnezeu”.
Tot pe 14 septembrie se sărbătorește și Sfinţirea bisericii Sfântului Mormânt, construită deasupra mormântului Domnului de către împăratul Constantin cel Mare.
Sărbătoarea înălțării solemne a Sfintei Cruci, locul unde Mântuitorul Iisus a fost răstignit pe Muntele Golgota de către episcopul Macarie al Ierusalimului, s-a petrecut, potrivit tradiției, pe data de 14 septembrie în anul 335.
Documentele din acea perioadă menționează că la acest eveniment important au participat numerosi episcopi și un mare număr de credincioși. Episcopul Macarie a avut dorința ca toți cei prezenți la această ceremonie să poată vedea și să se închine Cinsititei Cruci.
De asemenea, tot joi se marchează și aducerea Sfintei Cruci din Persia în anul 629, în timpul domniei împăratului bizantin Heraclius. Aceasta a fost plasată în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Povestea Sfintei Cruci
Sfânta Cruce a fost descoperită conform poruncii Sfintei Împărătese Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Datorită eforturilor ei, au fost găsite trei cruci pe Golgota. Pentru a determina care dintre aceste cruci a fost cea pe care Mântuitorul a fost răstignit și care au fost crucile pe care au fost răstigniți tâlharii alături de El, patriarhul Macarie a hotărât să le testeze.
El le-a cerut să atingă pe rând crucile cu o femeie decedată. Femeia a revenit la viață în momentul în care a fost atinsă de a treia cruce, ceea ce a confirmat că aceasta a fost crucea pe care Hristos a fost răstignit.
După înfăptuirea acestei minuni, patriarhul a hotărât să înalțe Sfânta Cruce într-un loc înalt, astfel încât toată populația să o poată vedea.