Încă o criză în Europa în această nouă lume post-Brexit. Pare că ne îndreptăm către o nouă criză la fiecare doi ani în Europa şi de data asta se coace o criză a băncilor în Italia. De fapt, se coace încă de la începutul anului atunci când au intrat în vigoare, pe 1 ianuarie, ceea ce am numit „regulile de expunere a neperformanţei” de la Autoritatea Bancară Europeană. Ştiam deja că băncile italieneşti nu puneau deoparte îndeajuns de multe provizii şi rezerve pentru piederile din împrumuturi, iar clasificarea lor asupra împrumuturilor neperformante a fost foarte diferită de alte ţări europene. Noul set de reguli a stabilit un singur cadru în toate ţările membre ale Uniunii Europene şi, ca urmare, există aproximativ 60 de miliarde € prinse în criza băncilor, iar acţiunile bancare italieneşti în general au scăzut cu aproape 60-75%, depinde la care te uiţi.

Poţi izola şi poţi observa doar o măsură cheie pentru a vedea cu adevărat cât de prost stau lucrurile şi se numeşte Texas Ratio (Raportul Texas) – împrumuturile neperformante şi împrumuturile care nu au fost rambursate timp de peste 70 de zile peste suma capitalului lor comun şi rezervele puse deoparte pentru pierderi de împrumuturi. Dacă ne uităm la top 10 dintre 45 cele mai mari bănci listate public din Europa, 7 din ele sunt bănci italieneşti şi acesta e motivul pentru care e prea mare să se prăbuşească. Este o criză necontrolabilă dacă nu este conţinută.

Mai e şi preşedintele Société Générale care a spus zilele trecute că trebuie să găsim o soluţie şi chestia e că am mai avut crize bancare înainte în anii trecuţi şi din acestea a rezultat directiva UE pentru soluţionarea crizelor bancare, ceea ce înseamnă destul de clar că nu se poate da direct ajutor de la stat, injecţii de capital în aceste bănci Europene. Totuşi, există o excepţie de la regulă şi se numeşte Articolul 32, ceea ce înseamnă că dacă o bancă are o şansă foarte mare să pice la un viitor test de stres, se pot face injecţii directe de capital de stat. Este foarte probabil ca Banca Monte dei Paschi di Siena din Italia să pice la următorul test de stres care trebuie făcut pe 29 iulie. Va avea un raport Texas de 140; în mod normal se spune că un Raport Texas de aproape 100% este foarte rău. Este foarte probabil să pice şi de aceea sunt zvonuri acum că guvernul Italiei va avea permisiunea să facă injecţii directe de capital. Dar pentru alte bănci nu este loc în lege pentru acest lucru şi, prin urmare, această criză bancară italienească are încetul cu încetul efecte de domino în alte bănci europene.

Swapurile pe riscul de credit pe 5 ani ale Deutsche Bank pe datorii negarantate au crescut la cel mai mare nivel dintotdeauna! Nivel mai mare decât criza din zona Euro şi chiar mai mare decât în timpul crizei financiare. Este dovada că lucrurile cumva ies de sub control. Ştim că ministrul de finanţe Wolfgang Schäuble spune că decidenţii politici din Germania monitorizează situaţia cu mare atenţie. Credem că, în final, vor fi nevoiţi să adapteze regulile pentru că mecanismul de bail-in observat în cazul Banco Espirito Santo, care urmează directiva UE de soluţionare a crizei bancare, va fi un eveniment catastrofic în sistemul bancar italienesc pentru că există împrumuturi neperformante în valoare de 400 de miliarde €. Dacă trebuie să faci un bail-in în care acţionarii şi creditorii suportă întreaga piedere în sistemul bancar italienesc, va exista o reducere semnificativă a încrederii în rândul afacerilor şi consumatorilor şi probabil ne vom îndrepta către o uşoară recesiune din nou în Europa.

Trebuie să facem o operaţiune pe tab-uri, ceea ce s-a întâmplat în 2008/9 în SUA unde au fost înfiinţate două fonduri. Un fond era pentru a cumpăra împrumuturi rele de la aceste bănci şi a le pune într-un vehicul cu scopuri speciale. Celălalt fond face injecţii directe cu acţiuni cu prioritate în aceste bănci cu o dobândă mare, în jur de 10%, aşa încât plătitorii de taxe îşi vor putea lua măcar nişte bani înapoi. Apoi recapitalizezi întregul sistem şi insufli încredere din nou în acesta.

O altă opţiune, care ar putea fi ultimul resort, ar fi ca BCE să facă injecţii de capital direct în băncile din Italia având mandatul unei stabilităţi surpriză. Ceea ce vreau să spun cu asta este că traiectoria actuală de inflaţie este în jur de 0% în Europa şi BCE vrea să aibă inflaţia la 2%. Dacă s-ar întâmpla ca explozia din criza bancară din Italia să se extindă la băncile din Germania, Spania, Franţa şi s-ar duce până la capăt, am observa masive presiuni deflaţioniste în Europa, iar acest lucru ar genera instabilitate în preţul de consum. Asta ar însemna că BCE ar trebui să acţioneze cu un mandat de stabilitate a preţului.

Urmăriţi cu atenţie băncile din Italia. Cred că reprezintă soluţia pentru o surpriză în creştere pentru capitalurile proprii europene – trebuie să monitorizăm această situaţie cu mare atenţie. Cred că dacă vom avea, şi cred că vom avea, o soluţie curând, şi atunci când o vom avea, cred că vor fi oportunităţi foarte interesante în finanţele europene, dar şi în capitalurile proprii în general.