Incendierea Europei cu intenţie
Adof Hitler era un lider politic gălăgios, dar trebuia să-şi tempereze pretenţiile pentru că nu dispunea de o armată dotată modern. Aliaţii impuseseră restricţii dure la dotarea cu tehnică grea de luptă şi industria nu putea să compenseze lipsurile într-un timp scurt. Totuşi, mobilizarea începea să dea rezultate şi specialiştii americani considerau în lucrarea Dacă războiul va începe că Reich-ul este capabil să alinieze 38 de divizii de infanterie la nivelul lui ianuarie 1938.
Franţa avea numai 30, dotate superior din punct de vedere artileristic. Marea Britanie, care miza pe flotă pentru a controla apele oceanelor, putea să pună la dispoziţie numai cinci mari unităţi. Totuşi, aliatul polonez era o forţă în estul Europei prin cele 30 de divizii de infanterie.
Soarta armelor era clară în caz de conflict: Germania urma să fie înfrântă pentru că nu avea concentrate efective militare instruite care să-i permită obţinerea unei superiorităţi numerice şi tehnice.
Mai era o mare necunoscută: Uniunea Sovietică
Imensul stat comunist avea trei soluţii în ceea ce priveşte politica externă. Putea să fie absolut neutru şi să privească modul în care capitaliştii se măcelăresc între ei. Era o soluţie în care Germania ar fi fost înfrântă în mod sigur. A doua variantă consta în apropierea de puterile occidentale în două feluri. S-ar fi putut trimite avertismente conducerii de la Berlin că Polonia, chiar dacă nu este agreată din punct de vedere politic, o să fie sprijinită cu armament şi „voluntari”. Stalin putea orice şi o demonstrase în Spania.
Viaţa oamenilor era fără valoare în faţa ideilor politice de stânga. Se putea alege şi calea implicării directe în conflict şi atunci în balanţă erau puse 26 de divizii de infanterie şi 14 de cavalerie. Numărul de militari chemaţi sub drapel creştea de la o zi la alta şi, normal, cel al marilor unităţi. Dacă s-ar fi realizat apropierea politică, Adolf Hitler ar fi fost complet încercuit şi poate focul războiului ar fi fost stins din faza incipientă.
Iosif Stalin avea însă alte planuri şi a ales a treia variantă: alianţa cu Hitler. A fost lovitura de graţie dată lumii interbelice şi supremaţiei Europei. Istoria de după 23 august 1939 este foarte cunoscută. Armatele celor două dictaturi au atacat pe rând Polonia şi a început al doilea măcel universal.
Este interesant de precizat că Uniunea Sovietică a intervenit în conflict mai târziu, după ce forţele poloneze fuseseră practic zdrobite, a avut pierderi minime, dar marea lovitură a fost dată în plan diplomatic. Omenirea l-a avut în colimator numai pe Hitler şi această idee a rămas în capul mulţimilor până astăzi. Nici istoricii nu sunt departe cu interpretările şi puţini sunt cei ce spun în mod clar şi ferm că au fost doi vinovaţi pentru incendiul continental.
