SUA și aliații lor din NATO riscă un război european mai larg, care implică puteri nucleare, doar ca Ucraina să recupereze două provincii din est și Crimeea. Aceasta fiind concluzia unei analize publicate de Francis P. Sempa.
Expertul american în geopolitică face o paralelă între momentul 1914, al izbucnirii Primului Război Mondial, și ceea se întâmplă azi, cu sprijinul masiv acordat Ucrainei. Publicăm mai jos comentariul integral, relatează site-ul 19fortyfive.
Statele Unite și aliații lor din NATO se îndreaptă, încet, încet, spre un război împotriva Rusiei. Administrația Biden și unii dintre aliații ei din NATO, deși au clamat permanent prudență, și-au sporit implicarea în efortul de război al Ucrainei. Unii strategii occidentali vorbesc despre înfrângerea sigură a Rusiei și plecarea lui Putin de la putere.
Victoria, spun ei, este tot mai aproape, dacă se va continua înarmarea Ucrainei. Există o scenă memorabilă în filmul ”Nicolae și Alexandra”, regizat de Franklin J. Schaffner în 1971. Generalii și politicienii Rusiei pun la cale mobilizarea a milioane de soldați împotriva Germaniei, pe o hartă uriașă de dimensiunea unui tabel.
Ignorând sfaturile venerabilului om de stat, contele Serghei Witte (interpretat de Sir Laurence Olivier), țarul Nicolae al II-lea ordonă o mobilizare generală. Witte, devastat, se prăbușește pe scaun repetând continuu „e o nebunie”. În 1905, Witte fusese cel care l-a convins pe țar să negocieze încheierea războiului ruso-japonez, care împingea Rusia la revoluție. Dacă Rusia s-ar fi mobilizat la sfârșitul lui iulie 1914, s-ar fi mobilizat și Germania, Franța și Anglia.
„Nimeni nu se va mai putea opri”, a avertizat Witte.
Atunci când vede că țarul și generalii săi nu-l mai ascultă, Witte avertizează profetic: „Niciunul dintre voi nu va fi aici când se va termina acest război. Totul va fi pierdut. Tot ceea ce iubim acum va fi distrus. Tradiția, virtutea, bunăstarea, toate se duc, iar lumea va fi plină de fanatici și proști”.
Istoricii dezbat și azi cauzele și originile izbucnirii Primului Război Mondial. Istoricul german Fritz Fischer dă vina pe ambițiile hegemonice ale Germaniei, iar, recent, istoricul britanic Christopher Clark afirma că oamenii de stat europeni au „fost somnabuli ai războiului”.
NATO se apropie din ce în ce mai mult de statutul de co-beligerant cu Ucraina
Acest subiect revine în atenție, pe măsură ce Statele Unite și NATO se apropie din ce în ce mai mult de statutul de co-beligerant cu Ucraina. 12 țări NATO, inclusiv Statele Unite și Germania, au convenit să furnizeze mai multe tancuri Ucrainei. Administrația Biden va trimite 31 de tancuri M1 Abrams, în timp ce Germania va trimite 14 tancuri Leopard 2. Ambasadorul Ucrainei în Franța a declarat că țările occidentale au convenit să furnizeze Ucrainei 321 de tancuri. Rusia a numit această ultimă mișcare o „provocare flagrantă” și dovezi clare ale „implicarii directe” a puterilor occidentale în acest război.
În ciuda gravității unor astfel de decizii, unii observatori occidentali se comportă exact precum generalii ruși din perioada premergătoare Primului Război Mondial. Editorialistul „The Guardian”, Martin Kettle, susține că noile tancuri vor oferi Ucrainei „un avantaj militar”. Noile arme, afirmă el, pot „pune Kievul în poziția de a dicta Moscovei încetarea focului și condiții de pace”.
„The Economist” crede că trimiterea de tancuri și rachete cu rază lungă de acțiune va permite Ucrainei „să reziste la următoarea ofensivă rusă și să recupereze teritoriile luate de Rusia”.
„Uliul” războiului, Max Boot, este convins că aprovizionarea cu tancuri va permite Ucrainei să lanseze o „ofensivă de succes” și să-și recupereze teritoriul. Boot susține că tancurile, rachetele cu rază lungă de acțiune și avioanele de luptă furnizate de Occident vor „determina cursul războiului”. Jeffrey Cimmino și Shelby Magid de la Atlantic Council îndeamnă NATO să accelereze producția și livrarea de și mai multe arme pentru a ajuta Ucraina să învingă Rusia.
Doar pentru a păstra „ordinea internațională bazată pe reguli
Acest lucru poate duce la întrebarea: de ce nu există acum un conte american Witte? Nu pare să existe niciunul în administrația Biden. Secretarul de stat Antony Blinken și secretarul Apărării, Lloyd Austin, sunt toți pregătiți de un război doar pentru a păstra „ordinea internațională bazată pe reguli”. Istoricul Kennan a fost cel care a avertizat încă din 1997 că extinderea NATO va resuscita cele mai rele aspecte ale tradițiilor naționaliste și imperialiste ruse.
În același an, într-o scrisoare deschisă către președintele Bill Clinton, un grup de personalități, printre care Paul Nitze, Fred Ikle, Robert Bowie, Arthur Hartman, Gordon Humphrey , și-a exprimat opoziția față de extinderea NATO. Expertul în relații internaționale John Mearsheimer a venit cu avertismente similare celor făcute de Witte cu privire la riscurile unei escaladări catastrofale în războiul din Ucraina. Douglas Macgregor și Doug Bandow de la Institutul CATO au scris și ei despre pericolele escaladării și necesitatea evitării unei implicări tot mai mari a SUA și a Occidentului în război.
S-ar putea să fie prea târziu
Dar acești ”Witte” de azi sunt, toți, străini. Ei nu au nicio legătură cu puterea politică, așa cum avea contele Serghei Witte, în 1914. Și chiar și Witte a eșuat. Există oameni de stat în Partidul Democrat care vor face față acestei provocări? Dacă răspunsul este negativ, s-ar putea să fie prea târziu. Afganistanul și Irakul ar fi trebuit să fie o lecție pentru SUA că războaiele generează, uneori, propriul impuls. Profețiile susținătorilor războiului se destramă odată cu începerea luptei. Edward Luttwak a numit asta „logica paradoxală a strategiei.
Oamenii de stat ai Europei care și-au trimis țările la război în vara lui 1914 au crezut că luptele se vor termina până la Crăciun. Patru ani mai târziu, ambele tabere foloseau gaze otrăvitoare, peste 10 milioane de oameni pieriseră în război, trei imperii se prăbușeau și, așa cum a prezis contele Witte, tradiția, virtutea și bunăstarea dispăruseră. SUA și aliații săi din NATO riscă un război european mai larg, care implică puteri nucleare, doar ca Ucraina să recupereze două provincii din est și Crimeea.
John Quincy Adams, unul din cei mai buni secretari de stat ai SUA, spunea că America „nu pleacă în străinătate în căutare de monștri pe care să-i distrugă și că dorește libertate și independență pentru toată lumea. SUA este doar campioana și apărătoarea ei.” Emoția provocată de poporul ucrainean nu va putea înlocui geopolitica îndârjită.