Supremația statelor bogate în petrol din Golf e la apus. Țările cu cele mai mari depozite de minerale necesare energiei curate le vor lua locul.
După ce a susținut decizia lui Donald Trump de a relaxa standardele de emisii CO2 din epoca Obama, General Motors a șocat, luna trecută, industria auto, anunțând că va căuta să vândă doar mașini cu emisii zero, în următorii 15 ani, arată o analiză NationalInterest.
Anunțul a venit după ce președintele Joe Biden a semnat mai multe ordine executive privind înlocuirea flotei de mașini a guvernului cu vechicule electrice. Decizia General Motors se conturează drept o încercare a companiei americane de a se pune bine cu Biden, ale cărui inițiative climatice se află în centrul agendei sale politice.
Din toată această ecuație nu poate lipsi China. Cu un raport de anul trecut al Beijingului care prezintă modul în care cea mai populată națiune din lume va face tranziția de la piața auto (cea mai mare din lume) către cea „ecologică”, până în 2035. Practic, înseamnă că jumătate din vânzările de autovehicule din acel an vor fi vehicule cu „energie nouă”: fie electrice (EV), hibride (PHEV), fie cu celulă de combustibil pe hidrogen. Dintre aceste vehicule noi, 95% vor fi vehicule electrice.
La fel cum statele din Golf și partenerii lor de cartel au alimentat creșterea economică globală de după război, acele națiuni care dețin cele mai mari depozite de minerale menționate anterior (și altele, cum ar fi grafitul) vor beneficia cel mai mult de revoluția energiei curate.
Dacă Beijingul va reuși să urmeze foaia de parcurs și alți producători auto importanți vor călca pe urmele General Motors în SUA, peisajul global auto și al emisiilor va fi cu totul diferit în următoarele decenii. Trecerea de la motorul tradițional cu ardere la cel hibrid sau electric va face ca produsele petroliere să-și piardă poziția dominantă în lanțul de aprovizionare de care s-au bucurat mult timp. În timp ce răspunsul industriei de petrol și gaze la anunțul GM a fost subtil (iar lobby-știi săi continuă să facă presiuni pentru ca guvernul să nu facă pasul decisiv), e clar că tranziția va îngenuchia principalii producători de petrol.
Marii perdanți
Ca în orice tranziție sistemică majoră, vor apărea câștigători și învinși, redefinind strategiile interne și politica externă a marilor puteri și a actorilor regionali. Marii perdanți vor fi state precum Arabia Saudită, Iran, Irak, Rusia și Venezuela. Alături de partenerele lor din OPEC depind în totalitate de veniturile din producția și vânzarea de produse petroliere pentru a finanța cheltuielile bugetare.
Această tranziție va însemna practic moarte pentru exportatorii de petrol ale căror guverne nu reușesc să își diversifice economiile.
Goana după resurse
Graba de a asigura resursele necesare tranziției se va concentra pe câteva materii prime: litiu, cobalt și nichel. Cererea mondială pentru cel mai esențial dintre ele, litiu, este estimată la peste două un milion de tone metrice (MT) în doar patru ani. În mod similar, cererea de cobalt (în special pentru utilizarea în baterii) se va dubla. Statele care dețin cele mai mari depozite de astfel de minerale, dar și de grafit, vor beneficia cel mai mult de pe urma revoluției energiei curate.
Zăcămintele mondiale de litiu sunt concentrate în doar câteva țări, Chile și Australia având astfel de resurse semnificative. Iar din cele șapte milioane de tone metrice de cobalt din întreaga lume, mai mult de jumătate sunt deținute de Republica Democrată Congo, unul dintre cele mai corupte state din lume. Rezervele de nichel se găsesc preponderent în Australia, Indonezia și Africa de Sud.
Transferul influenței geopolitice de la statele deținătore de petrol, precum Arabia Saudită și Rusia, către națiunile bogate în litiu și cobalt va fi gradual, dar dramatic în modul de aplicare, subliniază NI.