Nu toate sunt „rele“: unele pur și simplu nu au atins numărul minim de ani după care au dreptul la acreditare. Cele mai multe universități neacreditate au, însă, fundamente cel puțin îndoielnice. Din fericire, chiar zilele acestea se face curățenie în rândul lor
După propria prezentare, Universitatea Ecologică „Traian“ din Deva este „prima unitate privată de învăţământ superior din România, înființată în 1990“. 21 de ani mai târziu, instituția funcționează tot în baza unei autorizații provizorii.
Aceasta, în condițiile în care, potrivit Legii nr. 87/2006 privind asigurarea calității educației, „termenul de depunere a cererii în vederea acreditării este de doi ani de la data absolvirii primei promoții, sub sancțiunea ridicării autorizației de funcționare provizorie.“ Cum a reușit universitatea să funcționeze atâta timp fără acreditare?
„O vreme am fost asociați cu Universitatea Ecologică din București, care avea acreditare, însă la un moment dat ne-au cerut patrimoniul, și așa s-a ajuns la ruptură, odată cu care s-a pierdut și acreditarea. Din fericire, ARACIS (Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior) ne-a susținut permanent, însă cu un corp de doar 200 de studenți, am considerat că nu aveam nevoie de acreditare. În plus că am fost prinși în valul de prostituție intelectuală care caracterizează sistemul universitar, noi nu am vrut să facem decât cursuri la zi, or tinerii de acum vor să învețe în fața calculatorului și să-și dea examenele online.
Eu nu pot să îmbrățișez această abordare, sunt adeptul învățământului serios“, spune rectorul universității hunedorene, Sigismund Duma, precizând că, an de an, peste 90% din studenții universității iau licența la universitățile de stat din Timișoara. „Problema universităților neacreditate e foarte spinoasă. Chiar săptămâna aceasta facem selecția celor care vor continua să funcționeze, foarte curând urmând să prezentăm lista. De precizat că instituțiile desființate au obligația să asigure încadrarea studenților în alte universități“, spune președintele ARACIS, Ioan Curtu. Criteriile după care se face curățenia nu sunt încă publice (deși, teoretic, ar trebui să fie), spune Ioan Curtu, „în momentul publicării listei se vor afla și criteriile“. Indiferent de ele, Universitatea Ecologică „Traian“ va continua să funcționeze, după ce de curând a fuzionat cu Universitatea arădeană privată și acreditată „Vasile Goldiș“.
Fără site, fără telefon
În Baia Mare există Universitatea de Arte „Vatra“, unde se studiază muzică și artele spectacolului. Cel puțin așa reiese din datele Ministerului Educației, în care figurează ca „instituţie de învăţământ superior particular autorizată să funcţioneze provizoriu“ în anul universitar 2011-2012. Potrivit unei prezentări de pe site-ul studentie.ro, universitatea a fost înființată în octombrie 2002, la Baia Mare, fiind susținută de Fundația Culturală „Vatra“, al cărei scop este „stimularea valorificării zestrei spirituale a poporului român, prin deschiderea unei instituții private de învățământ superior artistic, în care tinerii înzestrați să fie școliți pe măsură“.
Până una-alta, tinerii înzestrați care ar fi dorit să se înroleze la această instituție și care, în acest scop, intră pe site-ul indicat la datele de contact, vor fi redirecționați către un portal cu fotografii și filmulețe erotice. Așa cum e de așteptat, nici la numerele de telefon publicate nu răspunde nimeni. În situații similare sunt mai multe dintre cele 21 de universități care funcționează prin autorizație provizorie.
Acuzații și tam-tam
56 instituții de învățământ superior de stat, 35 private și acreditate și 21 private autorizate provizoriu. Raportat la contextul actual al învățământului românesc, un număr de universități de cinci ori mai mare decât cel raportat de Olanda, de pildă, poate sugera o anume lejeritate în acordarea autorizațiilor de funcționare și, ulterior, a acreditărilor. Rectorul uneia dintre universitățile care încearcă să-și obțină acreditarea (și care nu vrea să-și dea numele) spune că, de fapt, e destul de dificil să obții aceste avize.
„Ca universitate neacreditată, nu avem voie să organizăm studii la distanță, la fără frecvență, să primim granturi de cercetare, să facem schimburi Erasmus sau să organizăm masterate, care ne-ar dubla activitatea. Nici nu știm unde greșim, pentru că votul e secret, deși nu ar trebui. În principiu, avizul se dă în funcție de numărul de voturi «pentru». Or, dacă în comisia care trebuie să-și dea avizul sunt 15 oameni, la mine în universitate nu vin în inspecție decât opt, iar în momentul votului unul dintre cei opt se abține de la vot sau se opune, nu am mai îndeplinit condiția de a avea 50% voturi pozitive“. Se înfierbântă: „E greu să obții acreditarea până când te prinzi cum stau lucrurile de fapt: o acreditare costă între 15.000 și 20.000 de euro, în bani sau excursii și simpozioane internaționale“. Poate e așa, poate nu, poate avem de-a face doar cu un director frustrat – nimeni nu poate fi acuzat până nu e prins în flagrant.
Asupra unui aspect are însă dreptate: pe alocuri, diferența calitativă dintre cele peste o sută de universități autohtone este, în momentul de față, greu de determinat. „Știți ce se întâmplă? Situația expusă în ultimii ani în cazul Spiru Haret este valabilă, fără exagerare, în cazul a nouă din zece universități de stat. Cred că relevante sunt rezultatele examenului de titularizare din acest an“. Face astfel trimitere la o analiză a Ministerului Educației, potrivit căreia 40% din profesorii care au picat cu note sub 5 la titularizare proveneau din doar cinci instituții, dintre care trei intrate în categoria premium, „de cercetare avansată și educație“: Spiru Haret, Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj, Universitatea din Bucureşti, cea din Craiova şi „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.
1.275 de studenți poate școlariza univ. Alma Mater, cel mai mare număr alocat de minister unei instituții neacreditate. Doar 600 de locuri au fost, însă, ocupate