Un comunicat al armatei israeliene transmite că „tancuri au luat ca ţintă poziţii militare ale Hamas în sudul Fâşiei Gaza”, ca represalii la tirul cu rachetă de vineri seara, potrivit agerpres.ro

A activat sirenele de alertă în sudul Israelului

Această rachetă, care a activat sirenele de alertă în sudul Israelului, a fost „interceptată de sistemul de apărare Iron Dome”, a informat armata israeliană într-un comunicat, vineri seara. Trebuie menționat că racheta nu a provocat pagube.

Conform sursei menționate, bombardamentele operate sâmbătă la primele ore au vizat posturi de observaţie ale Hamas – mişcare islamistă armată la putere din 2007 în Fâşia Gaza – în estul Rafah şi estul Khan Younes, fără a face răniţi.

Israelul bombardează aproape zilnic Fâşia Gaza începând din 6 august, după lansarea a numeroase baloane incendiare şi tiruri cu rachete dinspre teritoriul palestinian deasupra frontierei.

De asemenea, baloanele incendiare sunt la originea a zeci de incendii în Israel, care au făcut scrum culturi agricole şi zone de vegetaţie.

Aceste noi ostilităţi intervin după vizita întreprinsă săptămâna aceasta la Gaza şi în Israel a unei delegaţii din Egipt. Această ţară vecină a intermediat în 2019, alături de ONU şi Qatar, un armistiţiu între Hamas şi Israel, care au purtat trei războaie din 2008 până în prezent.

O falsă ușurare după acordul istoric dintre Israel și Emiratele Arabe Unite

Acordul istoric de normalizare dintre statul evreu și Abu Dhabi urmărește să contreze influența iraniană și turcă, cu prețul abandonării provizorii a planului de anexare a unei părți din Cisiordania pe care o agită prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu.

Acordul istoric anunțat pe 13 august de Israel și Emiratele Arabe Unite, care trebuie să ducă la o normalizare a relațiilor lor, la deschiderea de ambasade și de legături aeriene directe, a provocat o ușurare înșelătoare. Prima apropiere israeliano-arabă de la tratatul de pace semnat de statul evreu cu Iordania în 1994, este însoțită de o abandonare provizorie a planului de anexare a unei părți din Cisiordania pe care o agită prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, potrivit lemonde.fr

Datorită acestei „foi de parcurs”, Emiratele afirmă că au înlăturat o asemenea amenințare care ar fi îngropat posibilitatea unei soluții cu două state. În opinia Casei Albe, această înțelegere concretizează „viziunea” lui Donald Trump pentru o „pace” în Orientul Mijlociu, făcută din alianțe economice cu Israelul și monarhiile din Golf. Parisul și Londra se bucură să vadă doi aliați oficializându-și relații deja bine stabilite, în special în materie de informații.

Această înțelegere nu are în realitate decât puțin de-a face cu „pacea” pe Pământul sfânt. Dl Netanyahu se poate felicita pentru un acord care nu impune Israelului nicio concesie în favoarea palestinienilor, nicio revenire la negocieri politice, în schimbul abandonării unei promisiuni electorale nepregătite și nepopulare.

Duminică, Emmanuel Macron i-a reamintit și el președintelui Autorității Palestiniene, Mahmud Abbas, „hotărârea sa de a lucra pentru pace în Orientul Mijlociu”. „Reluarea negocierilor pentru a ajunge la o soluție justă și care respectă dreptul internațional rămâne o prioritate”, a afirmat președintele francez.

Dar acordul cu Emiratele face un asemenea scenariu improbabil. Pe lângă o falsă ușurare, reprezintă și o reală abandonare: cea a palestinienilor de către statele arabe din Golf.

Emiratele au ales să se priveze de mijlocul de presiune cel mai eficace asupra Israelului. Ei recunosc tacit că se obișnuiesc cu regimul de ocupație în vigoare în teritorii din 1967. Aliatul lor saudit este discret, dar este îndoielnic că nu a fost ținut la curent cu această inițiativă. Se vede că nu a făcut nimic pentru a o împiedica.

Acești lideri dintr-o era nouă nu se grăbesc să țină o reuniune a Ligii Arabe, cerută de Autoritatea Palestiniană. Aceasta ar dezvălui lenta prăbușire a poziției comune stabilite în 2002, care condiționează normalizarea relațiilor cu Israelul de crearea unui stat palestinian pe teritoriile din 1967, debarasate de colonii, cu Ierusalimul de Est drept capitală.

Se poate judeca, după administrația americană, că legăturile economice cu Israelul vor da puterilor din Golf o influență asupra conflictului israeliano-palestinian. Emiratele, în ce le privește, urmează o altă logică, regională. Țin în șah, alături de Israel, influența iraniană și turcă. Se afirmă ca subcontractanți ai unei puteri americane în retragere. Vârful de lance al unei reveniri la ordinea militară în lumea arabă, zguduită de revoluțiile din 2011, se debarasează și de un vestigiu: cauza palestiniană, amintire usturătoare a dreptului popoarelor de a dispune de ele însele.

Soluția cu două state nu mai este menținută decât prin respirație artificială. Pentru mulți palestinieni care nu mai cred în viitorul lor stat, riscă să nu mai rămână decât lupta contra ocupației, cu toate pericolele pe care le implică.