Nebunia care a cuprins România odată cu anunțul intențiilor coaliției aflate la Putere de a grația o parte dintre condamnați pentru a face loc în penitenciarele supraaglomerate și de a modifica legislația pentru a dezincrimina, de exemplu, abuzul în serviciu dovedește, încă o dată, că suntem o țară care vede totul doar în alb și negru.
Fără îndoială, este normal ca poporul să dezbată chestiunile care îl privesc, dar radicalizarea discursului – mai ales atunci când majoritatea celor care se poziționează la extreme nici măcar nu au avut curiozitatea de a înțelege despre ce este vorba – nu este deloc calea către o societate sănătoasă.
Pentru mulți, dezbaterea despre eventuala ordonanță de urgență privind amnistia şi graţierea a devenit principalul subiect de dispută. Doar pentru că este mai simplu de înțeles de ce niște condamnați trebuie eliberați. Supraaglomerarea din penitenciare și presupusele penalități aplicate de CEDO țării au fost argumente mai mult decât suficiente. Cine să gândească mai departe de o declarație văzută la televizor?
Cei mai limpezi la minte au văzut însă și dincolo de prima perdea de fum atrăgând atenția că dezincriminarea abuzului în serviciu poate însemna că, frizând absurdul, un președinte de asociație de locatari va putea plăti lunar femeia de serviciu cu mii de euro doar pentru că așa dorește el, impunând totodată majorarea întreținerii pentru a-și acoperi financiar excesul. Culmea, conform modificărilor propuse, același președinte – ca reprezentant al locatarilor – ar trebui să fie singurul care are dreptul să se autodenunțe pentru abuz. Este, desigur, o situație împinsă la extrem pentru a fi pe înțelesul tuturor. Una care ar trebui să îi lămurească de ce abuzul în serviciu nu trebuie dezincriminat.
Revenind la fapte reale, mai trebuie lămurit un detaliu important: dacă un Guvern este legitim nu înseamnă și că orice decizie a acestuia este legitimă, așa cum nu orice măsură propusă de partidul ajuns la Putere – după alegeri la care au participat toți românii care au dorit asta – trebuie să fie adoptată doar pentru că votul a asigurat acestei formațiuni politice majoritatea parlamentară necesară formării Executivului. Toate măsurile care privesc o țară trebuie trecute prin filtrul minții, gândite pe termen lung, fără a da frâu liber unor reacții colerice neproductive.
Din nefericire, sunt puțini cei care încearcă să iasă din penitenciarul propriilor limite de înțelegere a realității și privesc mai departe de data următoarei pensii sau viitorului salariu. În spatele noilor perdele de fum care au învrăjbit o națiune aflată la un pas de intrarea în nermalitate după tumultul alegerilor se ascund teme cel puțin la fel de importante pe termen lung. Să ne gândim doar la investițiile care, conform noului Buget, sunt cele mai mici din 2006 încoace.