Pana acum doua luni, orice contravenient care nu-si putea plati amenda era trimis la inchisoare. Asta teoretic, pentru ca in practica opera principiul "la mica intelegere". Totusi, mii de contravenienti ajungeau sa infunde puscaria din cauze efectiv banale: fie erau prinsi incalcand legea la volan, fie calatoreau fara bilet in mijloacele de transport in comun etc. Dupa vechea lege, aproape toata populatia Romaniei ar fi trebuit sa treaca prin penitenciar.Astfel, simplii contravenienti executau s
Pana acum doua luni, orice contravenient care nu-si putea plati amenda era trimis la inchisoare. Asta teoretic, pentru ca in practica opera principiul „la mica intelegere”. Totusi, mii de contravenienti ajungeau sa infunde puscaria din cauze efectiv banale: fie erau prinsi incalcand legea la volan, fie calatoreau fara bilet in mijloacele de transport in comun etc. Dupa vechea lege, aproape toata populatia Romaniei ar fi trebuit sa treaca prin penitenciar.
Astfel, simplii contravenienti executau sentinta civila laolalta cu cei care comisesera fapte penale. Pe de alta parte, statul roman cheltuia cu ei, lunar, cate un salariu mediu pe economie, dintr-un buget si asa insuficient. De exemplu, la sfarsitul anului 1998, existau 1.151 de contravenienti inchisi. Statul era nevoit sa cheltuiasca 1.085.941 de lei pe luna pentru fiecare detinut. In total, 1.249.918.091 de lei lunar.
A fost nevoie de noua ani de democratie pentru a schimba aceasta situatie paguboasa pentru statul roman. La sfarsitul lunii mai, parlamentarii au adoptat Legea nr. 82, prin care sanctiunea inchisorii contraventionale a fost inlocuita cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii. Deja, 808 contravenienti au fost eliberati la cerere si vor munci, la solicitarea primariilor, pentru intretinerea parcurilor si a drumurilor, pastrarea curateniei si igienizarea localitatilor, precum si in folosul caminelor de batrani si copii, al orfelinatelor, spitalelor, scolilor si gradinitelor.
Totusi, raman in actualitate acele cazuri hilare de infractori care au furat cate o gaina sau cate o mie de lei si ispasesc pentru asta cate doi-trei ani de inchisoare. Culmea hilaritatii se atinge insa in momentul in care presedintele Emil Constantinescu mai amnistiaza cate un asemenea nedreptatit. S-ar putea specula ca presedintele isi depaseste atributiile, prin contestarea implicita a unor decizii ale puterii judecatoresti. Nu e cazul. Emil Constantinescu mai repara cate o gafa justitiara de care, in prealabil, face haz de necaz toata presa.
Camping in plina inchisoare
Dar cea mai grava problema o constituie suprapopularea penitenciarelor. Legea nr. 82 nu rarefiaza decat in mica masura „comunitatea” penitenciarelor. In continuare, exista un surplus de 20.000 de detinuti fata de capacitatea totala a inchisorilor.
Simtim cu totii canicula acestei veri. Ne intrebam insa ce simt detinutii-sardele, nevoiti, din lipsa de spatiu, fie sa se inghesuie cate doi in pat, fie sa supraetajeze paturile (ajungand chiar si la patru nivele). Florentin Scaletchi, presedinte al Organizatiei pentru Apararea Drepturile Omului (OADO), ne-a declarat ca, din cauza caldurii, unii detinuti au refuzat sa mai intre in penitenciare, ramanand in curte si solicitand masuri de reducere a aglomerarii. Solutia, ne spune Mihai Eftimescu, director al Directiei Generale a Penitenciarelor, s-a nascut la Penitenciarul Focsani. Acolo, detinutii au solicitat instalarea de corturi chiar in incinta curtii, ca o alternativa la aerul irespirabil din celule. Apelul nu a ramas fara ecou. Patru corturi militare (aflate in dotarea penitenciarului pentru cazuri exceptionale) vor fi amplasate in curand conform doleantelor „chiriasilor”. Nu vor exista probleme cu apa potabila sau de alta natura, deoarece vor fi instalate jgheaburi speciale. Nevoile fiziologice isi vor gasi si ele izbavirea prin intermediul toaletelor ambulante. Mai greu va fi cu paza infractorilor, avand in vedere ca aceste corturi nu sunt dotate cu gratii. Ca sa nu mai spunem ca, pe timpul noptii, ele vor ramane deschise din cauza potentialei calduri.
Masura nu va fi singulara. Exista asemenea proiecte si pentru Jilava, Poarta Alba, iar lista va fi completata din mers.
De fapt, nu este o premiera in istoria penitenciara a Romaniei. Colonelul Dan Sterian, sef al serviciului Relatii Publice din cadrul Directiei Penitenciarelor, ne-a povestit un caz similar din anii 60. In localitatea Tataru, de langa Chilia (Delta Dunarii), fusese improvizata un fel de inchisoare formata exclusiv din corturi, imprejmuite cu sarma ghimpata, iluminate pe timpul noptii de un sir de felinare. Este trist ca am ajuns la asemenea comparatii, dar vremurile si realitatile ne-o impun.
Multi detinuti,
putine locuri
Fireste, aceasta este o solutie conjuncturala nascuta din cauze care nu tin numai de de Directia Generala a Penitenciarelor. In timp ce numarul de detinuti s-a dublat fata de 1990 (de la 26.000 la 52.000), numarul locurilor din penitenciare s-a marit aproape insesizabil ( de la 28.800 la la 33.300). Constructia de noi penitenciare a fost greoaie si prost distribuita de-a lungul anilor. S-a inceput constructia la mai multe penitenciare deodata, ulterior bugetul nemaipermitand terminarea lor. Abia in aceasta vara e vorba sa se dea in folosinta 500 de locuri la un nou penitenciar construit la Arad. Este vorba despre cea mai moderna inchisoare din Romania, construita dupa standarde occidentale. Un fel de penitenciar de lux, daca permiteti ironia.
Contaminarea cu SIDA ramane confidentiala
Daca am vorbit despre cauze, sa pomenim si despre efectele supraaglomerarii. Dintr-o monitorizare a penitenciarelor romanesti, efectuata de OADO, rezulta ca exista pericolul proliferarii unor maladii contagioase. Spre exemplu, la Poarta Alba (judetul Constanta) exista multi detinuti bolnavi de TBC, de la care s-au molipsit pana si cadrele angajate la penitenciar. De asemenea, mai exista si problema bolnavilor de SIDA, care au dreptul moral de a se pastra confidentialitatea asupra situatiei lor. Fara a fi malitiosi, ne gandim nu doar la cazurile de infestare prin rani deschise, ci si la fenomenul homosexualitatii, tipic nu doar inchisorilor romanesti. Problema nu este similara cu cea a oamenilor aflati in libertate. Detinutii traiesc in spatii inchise si au mult mai putine variante de petrecere a timpului (liber!).
Daca tot vorbim despre efecte, sa nu uitam de caracterul voit educativ al penitentei. Intr-un mediu supraincarcat (la propriu), generator de tensiuni si revolte, este greu sa se faca resocializarea inchisilor. In aceste conditii, o data iesiti din inchisoare, ei se vor transforma in recidivisti si vor ingrosa din nou randurile detinutilor. Putem vorbi despre ei ca despre o clasa sociala.
Irinel Tibirna