Vom fi învăţat, sper, că forţarea economiei peste cât poate să ducă, chiar animaţi de cele mai bune intenţii, are efecte nocive pe termen lung.

«Direcţia economiei româneşti va fi, de-acum încolo, doar în sus», spune guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu. Dacă nu în acest trimestru, cu siguranţă în ultimul sfert al acestui an vom putea vedea reîntoarcerea pe creştere a economiei noastre, mai spune guvernatorul. O voce optimistă într-un cor de Cassandre care anunţă apocalipsa pentru România. Sigur, vor fi destui cei care vor aminti că Mugur Isărescu anunţase şi la începutul acestui an că vom rămâne în „teritoriu pozitiv“. Ceea ce era aproape imposibil să se întâmple. Acea previziune, care acum pare a fi a unui amator, era o încercare aproape donquijotescă de a menţine moralul trupelor. Adică, un fel de „haideţi, baieţi, că se poate!“. Nu s-a putut; dar Isărescu n-a pregetat să-şi pună credibilitatea în joc. Cu siguranţă, însă, magnitudinea crizei n-a anticipat-o nici în cele mai pesimiste scenarii. Acum, ne spune că malul este mai aproape decât am putea crede. Creştere în trimestrul IV? Foarte puţin probabil. Pentru a nu putea fi considerată o declaraţie care ţine cont de apropiatele alegeri prezidenţiale, guvernatorul pune şi puţină gheaţă, spunând că efectele aşteptatei reluări a creşterii se vor simţi mult după ce alegerile vor fi avut loc.

S-ar putea ca şi de această dată Isărescu să fie puţin prea optimist; dar ar trebui să se întâmple lucruri dramatice, în lume şi la noi, pentru ca primul trimestru de anul viitor să nu găsească economia românească pe creştere. Mai ales că atunci ne vom raporta la primele trei luni din acest an, când scăderea a fost semnificativă. Adică, vom beneficia de efectul de bază. E o infuzie de optimism de la cel mai credibil medic. Dacă aceste prognoze se vor adeveri, am putea constata că România nu a fost în niciun caz printre ţările cele mai afectate de criză. Cu o rată a şomajului care nu va depăşi nici în cel mai prost moment 8%, în condiţiile în care în Spania, de exemplu, este peste 17%, cu un curs leu/euro cam tot pe acolo pe unde era în 2004, dar cu alţi indicatori substanţial îmbunătăţiţi – deficitul de cont curent, de exemplu – vom putea spune că n-am fost chiar cei mai loviţi. În plus, vom fi învăţat, sper, că forţarea economiei peste cât poate să ducă, chiar animaţi de cele mai bune intenţii, are efecte nocive pe termen lung. Guvernatorul spune chiar că programul de convergenţă nu este iremediabil compromis. Adică, putem să ne gândim în continuare că, în 2014, România va trece la moneda euro.  Deficitul bugetar rămâne însă veriga slabă. 2014 ar fi şi anul în care se termină şi următorul mandat de guvernator al lui Mugur Isărescu. Este, probabil, ambiţia secretă a lui Isărescu de a fi cel care conduce leul românesc pe ultimul său drum, către zona euro. Cel care se va fi îngrijit de leu în ultimii 25 de ani (câţi vor fi atunci) va fi şi cel care va semna actul lui de deces. De-atunci încolo, România va intra pur şi simplu în altă eră…